Organizația Tratatului de Securitate Colectivă
From Wikipedia, the free encyclopedia
Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (în rusă : Организация Договора о коллективной безопасности, Organizatsiya Dogovora o kollektivnoy bezopasnosti, ODKB) este o alianță militară interguvernamentală care a fost semnată la 15 mai 1992. În 1992, șase state post-sovietice aparținând Comunității Statelor Independente - Rusia, Armenia, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan - au semnat Colectivul Tratat de Securitate.[1] Trei alte state post-sovietice—Azerbaidjan, Belarus și Georgia— au semnat următorul an iar tratatul a intrat în vigoare în 1994.
Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) | |
Drapelul CSTO | |
Statele CSTO | |
Înființare | 15 mai 1992 (ca Tratatul Securității Colective) 7 octombrie 2002 (ca Organizația Tratatului de Securitate Colectivă) |
---|---|
Tip | Alianță militară |
Sediu | Moscova, Rusia |
Locație | Eurasia |
Apartenență | 6 membri 2 observatori |
Limbi oficiale | rusă |
Secretar General al CSTO | Stanislav Zas |
Fostul nume | Tratatul Securității Colective |
Modifică date / text |
Cinci ani mai târziu, șașe din cele nouă state—toate în afară de Azerbaidjan, Georgia și Uzbekistan— au acceptat să reînoiească tratatul pentru încă cinci ani, iar în 2002 aceste șașe state au acceptat să creeze Organizația Tratatului de Securitate Colectivă ca o alianță militară. Uzbekistan a reintrat în CSTO în 2006 dar s-a retras în 2012.
Nikolai Bordyuzha a fost pus secretar general al noii organizații. La 26 iunie 2006, Uzbekistan a devenit un participant total al CSTO; iar apartenența sa a fost ratificată de parlamentul uzbek la 28 martie 2008.[2] Apartenența sa a fost suspendată în 2012. CSTO este o organizație de observatori la Adunarea Generală a Națiunilor Unite.
Carta CSTO a reafirmat dorința tuturor statelor participante de a se abține de la utilizarea sau amenințarea cu forța. Semnatarii nu ar putea să se alăture altor alianțe militare sau altor grupuri de state,[3]în timp ce agresiunea împotriva unui semnatar ar fi percepută ca o agresiune împotriva tuturor. În acest scop, CSTO ține anual exerciții militare pentru ca membrii CSTO să aibă oportunitatea de-a îmbunătății cooparearea cu organizația. Un exercițiu militar al CSTO denumit ”Rubezh 2008" a fost ținut în Armenia, unde un total combinat de 4000 de soldați din toate cele șapte state membre CSTO, au efectuat instrucțiuni operative, strategice și tactice, cu accent pe îmbunătățirea eficienței elementului de securitate colectivă al parteneriatului CSTO.[4] Cel mai mare dintre aceste exerciții, s-a ținut în sudul Rusiei și în Asia Centrală în 2011, format din peste 10 000 de soldați și 70 de avioane de luptă.[5] Pentru a desfășura baze militare ale unei țări terțe pe teritoriul statelor membre CSTO, este necesar ca o țară să obțină acordul oficial al tuturor membrilor săi.[6]
CSTO utilizează un sistem de „președinție rotativă” în care țara care conduce CSTO alternează în fiecare an.[7]