Organicism
From Wikipedia, the free encyclopedia
Organicismul este un curent și o perspectivă filosofică care identifică universul și toate părțile sale ca întregi organici și - fie prin analogie sau literal - ca și organisme vii.[1] Poate fi considerat a fi similar cu holismul.[2]
Organicismul are o tradiție importantă în istoria filosofiei naturale,[3] unde a rămas ca un curent vital alături de reducționism și mecanicism, abordările filozofice care au dominat știința încă din secolul al XVII-lea.[4]
Platon este printre primii filozofi care au privit universul ca ființă vie inteligentă (vezi dialogul platonician al lui Timaeus). Organicismul a înflorit o bună perioadă în epoca romantismului german,[5] timp în care noua știință a biologiei a fost definită pentru prima dată de Jean-Baptiste Lamarck. În cadrul științelor biologice moderne, organicismul este abordarea care subliniază organizarea (în special proprietățile de auto-organizare), mai degrabă decât compoziția în sine a organismelor.
John Scott Haldane a fost primul biolog care a folosit pentru prima dată termenul, în 1917, pentru a descrie concepțiile sale filosofice, după care a fost urmat de alți biologi ai secolului al XX-lea.