Nomisma
From Wikipedia, the free encyclopedia
Nomisma (în greacă νόμισμα, la plural: nomismata) este numele unei monede de aur din Imperiul Roman de Răsărit, apoi Imperiul Bizantin, aflat la baza reformei financiare hotărâte de Iustinian I (527 - 565). Nomisma era succesoarea monedei solidus. A fost emisă în Imperiul Bizantin până la reformele întreprinse de împăratul Alexios I Comnenul, în 1092.
Nomisma a fost principalul mijloc de schimb internațional pentru șapte sau opt secole, până la apariția florinului și a ducatului, care vor fi puse în circulație abia în secolul al XIII-lea.
De la denumirea acestei monede provin termenii numismat și numismatică.