Munca de tip afectiv
From Wikipedia, the free encyclopedia
Munca de tip afectiv reprezintă procesul de gestionare al sentimentelor și gesturilor pentru a îndeplini cerințele de tip emoțional impuse de locul de muncă.[1][2] Mai exact, se așteaptă ca angajații să își gestioneze emoțiile pe parcursul interacțiunilor cu clienții, colegii de muncă și superiorilor. Munca de tip afectiv presupune analizarea și luarea de decizii în privința exprimării afective, fie ea simțită sau simulată, precum și opusul acesteia: suprimarea emoțiilor, care sunt simțite, dar nu și manifestate.
Dintre slujbele care solicită muncă de tip afectiv au fost identificate cele din domeniul de administrație publică, spionaj, domeniul juridic, îngrijirea copiiilor, serviciul medical, asistență socială; cele mai multe slujbe sunt cele din domeniul hotelier și serviciilor alimentare, precum și cele din spațiul mass-media.[3] Având în vedere faptul că anumite economii au făcut trecerea de la o economie cu caracter industrial către o economie bazată pe prestarea de servicii, comparativ cu situația de acum 60 de ani, în prezent și mai mulți angajați dintr-o multitudine de domenii profesionale trebuie să își gestioneze emoțiile în funcție de cerințele angajatorului.