Mihail Andreevici Miloradovici
general rus / From Wikipedia, the free encyclopedia
Contele Mihail Andreevici Miloradovici (în rusă Михаи́л Андре́евич Милора́дович; n. , Sankt Petersburg, Imperiul Rus – d. , Sankt Petersburg, Imperiul Rus)[3] a fost un general rus de origine sârbă, figură proeminentă în timpul Războaielor Napoleoniene. A intrat în serviciul militar în ajunul Războiului Ruso-Suedez din 1788-1790 și cariera sa a avansat rapid în timpul domniei lui Pavel I al Rusiei. A activat sub comanda lui Aleksandr Suvorov în timpul campaniilor italiene și elvețiene din 1799.
Mihail Andreevici Miloradovici | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Mihail Andreevici Miloradovici |
Născut | Sankt Petersburg, Imperiul Rus[1] |
Decedat | (54 de ani) Sankt Petersburg, Imperiul Rus[1] |
Înmormântat | Aleksandro-Nevskaia lavra[*][[Aleksandro-Nevskaia lavra (monastery in Saint Petersburg, Russia)|]] |
Cauza decesului | omor (înjunghiere cu armă albă[*]) |
Părinți | Andrey Miloradovich[*][[Andrey Miloradovich (Russian general)|]] |
Cetățenie | Imperiul Rus |
Ocupație | militar |
Limbi vorbite | limba rusă[2] |
Activitate | |
Gradul | general de infanterie[*] () |
Bătălii / Războaie | Războaiele napoleoniene Russo-Swedish War of 1788–1790[*][[Russo-Swedish War of 1788–1790 (1788–1790 war between Sweden and Russia)|]] battaglia della Trebbia[*][[battaglia della Trebbia (1799 Battle during the War of the Second Coalition)|]] battaglia di Novi[*][[battaglia di Novi (1799 Battle during the War of the Second Coalition)|]] Swiss Campaign of Suvorov[*][[Swiss Campaign of Suvorov (1799 alexander Suvorov's campaign in Switzerland)|]] Bătălia de la Amstetten Bătălia de la Dürenstein Bătălia de la Austerlitz Q19692581[*] Bătălia de la Borodino Tarutinski boi[*][[Tarutinski boi (1812 battle during the French invasion of Russia)|]] Srajenie pod Maloiaroslavțem[*][[Srajenie pod Maloiaroslavțem (1812 battle during the French invasion of Russia)|]] Srajenie pod Veazmoi[*][[Srajenie pod Veazmoi (1812 battle during the French invasion of Russia)|]] Srajenie pod Krasnîm[*][[Srajenie pod Krasnîm (1812 battle during the French invasion of Russia)|]] Bătălia de la Bautzen Battle of Kulm[*][[Battle of Kulm (1813 battle during the War of the Sixth Coalition)|]] Bătălia de la Leipzig Bătălia de la Brienne Bătălia de la Arcis-sur-Aube bataille de Fère-Champenoise[*][[bataille de Fère-Champenoise (1814 battle during the War of the Sixth Coalition)|]] bătălia de la Paris[*] |
Decorații și distincții | |
Decorații | Ordinul Sfântul Alexandr Nevski în grad de cavaler[*] () Ordinul „Sfânta Ana”, clasa I[*] () Ordinul Sf. Vladimir, clasa a II-a[*] () orden Sveatogo Vladimira 1-i stepeni[*][[orden Sveatogo Vladimira 1-i stepeni (Russian order for civilian employees)|]] () Ordinul Sfântului Andrei () zolotoe orujie s nadpisiu «Za hrabrost»[*][[zolotoe orujie s nadpisiu «Za hrabrost» (Russian Empire award for bravery)|]] () orden Sveatogo Gheorgia III stepeni[*][[orden Sveatogo Gheorgia III stepeni |]] () Roter Adlerorden 1. Klasse[*][[Roter Adlerorden 1. Klasse (Prussian Order of Merit)|]] () orden Sveatogo Gheorgia II stepeni[*][[orden Sveatogo Gheorgia II stepeni |]] () orden Sveatogo Ioanna Ierusalimskogo[*][[orden Sveatogo Ioanna Ierusalimskogo (order of the Russian Empire)|]] () Crucea de Comandor al Ordinului Imperial Leopold[*] () Serebreannaia medal «V pameat Otecestvennoi voinî 1812 goda» na lente ordena Andreia Pervozvannogo[*][[Serebreannaia medal «V pameat Otecestvennoi voinî 1812 goda» na lente ordena Andreia Pervozvannogo |]] ordre des Saints-Maurice-et-Lazare[*][[ordre des Saints-Maurice-et-Lazare (knightly order of the Royal House of Savoy)|]] () Ordinul Maria Terezia () Ordinul Vulturului Negru[*] () Kulmer Kreuz[*][[Kulmer Kreuz |]] () Militär-Max-Joseph-Orden[*][[Militär-Max-Joseph-Orden (military award of the Kingdom of Bavaria)|]] () Order of Fidelity[*][[Order of Fidelity (Baden Order of Knighthood)|]] () Ordinul Sfântului Gheorghe () orden Sveatogo Aleksandra Nevskogo[*][[orden Sveatogo Aleksandra Nevskogo (order of chivalry of the Russian Empire)|]] orden Sveatoi Annî 1-i stepeni s almazami[*][[orden Sveatoi Annî 1-i stepeni s almazami |]] Crucea Sfântului Gheorghe Ordinul Vulturul Roșu () Ordinul Leopold () Znak otlicia Voennogo ordena (1807—1856)[*][[Znak otlicia Voennogo ordena (1807—1856) (Award of the Russian Empire from 1807 to 1856)|]] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Miloradovici a luptat în războaiele împotriva Franței și Turciei, obținând victorii în bătălia de la Amstetten, la capturarea Bucureștiului, bătălia de la Borodino, bătălia de la Tarutino și bătălia de la Vyazma. A condus rezervele în bătăliile de la Kulm, Leipzig și Paris (1814). Miloradovici a obținut gradul de general de infanterie în 1809 și titlul de conte în 1813. Reputația sa de îndrăzneț comandant pe câmpului de luptă („Muratul Rusiei” și „Bayardul Rusiei”)[4] a rivalizat cu cea a vajnicului său dușman personal Piotr Ivanovici Bagration; în plus, Miloradovici avea reputația de a fi norocos. S-a lăudat că a luptat în cincizeci de bătălii, dar nu a fost niciodată rănit, nici măcar zgâriat de către inamic.[5]
Până în 1818, când Miloradovici a fost numit guvernator general de Sankt Petersburg, pensionarea sau moartea altor generali superiori l-au făcut cel mai decorat ofițer activ al armatei ruse, deținând Ordinul Sfântului Gheorghe clasa a II-a, Ordinul Sfântului Andrei, Ordinul Sfântului Vladimir clasa I, Ordinul „Sfânta Ana” clasa I, Ordinul Sfântului Ioan din Ierusalim și Ordinul Sfântului Alexandru Nevsky cu diamante.[6] Vladimir Nabokov l-a numit „un soldat galant, bon viveur și un administrator oarecum bizar”;[7] Alexaner Herzen a scris că a fost „unul dintre acei militari care au ocupat cele mai înalte funcții în viața civilă, fără a avea nici cea mai mică idee despre treburile publice”.[8]
Când vestea morții lui Alexandru I a ajuns la Sankt Petersburg, Miloradovici l-a împiedicat pe moștenitor, viitorul țar Nicolae I, să urce pe tron. Din 9 până pe 25 decembrie 1825 (stil vechi: 27 noiembrie – 23 decembrie), Miloradovici a exercitat autoritatea dictatorială de facto, dar l-a recunoscut în cele din urmă pe Nicolae drept suveran, după ce Romanovii au rezolvat criza succesorală. Miloradovici a avut suficiente dovezi cu privire la revolta Decembriștilor, dar nu a luat nicio măsură până pe 26 decembrie (stil vechi: 14 decembrie) 1825, când rebelii au preluat Piața Senatului din Sankt Petersburg. A călărit printre trupele rebele și a încercat să le facă să-l asculte, dar a fost împușcat fatal de Piotr Kahovski și înjunghiat de Evgheni Obolenski.