Mihai Viteazul
domn al Țării Românești, al Transilvaniei și al Moldovei (1558–1601) / From Wikipedia, the free encyclopedia
Mihai Viteazul (n. 1558, Târgu de Floci, Țara Românească – d. , Turda, Principatul Transilvaniei) a fost domnul Țării Românești între 1593-1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei state medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei.
Mihai Viteazul | |
Domn al Țării Românești Domn al Moldovei Principe al Transilvaniei | |
Mihai Viteazul, portretul de la Praga realizat de Egidius Sadeler, din anul 1601 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1558 Târgu de Floci, Țara Românească (azi în România) |
Decedat | [1][2] Turda, Principatul Transilvaniei (azi în România) |
Înmormântat | Mănăstirea Dealu Mănăstirea Dealu |
Părinți | Pătrașcu cel Bun Teodora Cantacuzino |
Căsătorit cu | Doamna Stanca |
Copii | Nicolae Pătrașcu Domnița Florica Marula, lady of Cornateni[*][[Marula, lady of Cornateni (Fiica cea mica al lui Mihai Viteazul si a doamnei Stanca.Ea a mai avut un frate Nicolae Pătrașcu care a murit în lupta împotriva turcilor)|]][3] |
Religie | creștinism ortodox[*] |
Ocupație | monarh conducător[*] politician Voievod |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Principe prinț |
Familie nobiliară | Dinastia Drăculeștilor (ultimul) |
Domn al Țării Românești | |
Domnie | septembrie 1593 – septembrie 1600 |
Predecesor | Alexandru cel Rău |
Succesor | Simion Movilă |
Guvernator al Transilvaniei | |
Domnie | – |
Domnitor al Moldovei | |
Domnie | mai 1600 – septembrie 1600 |
Predecesor | Ieremia Movilă |
Succesor | Ieremia Movilă |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Figura lui Mihai Viteazul a ajuns în panteonul național românesc după ce a fost recuperată de istoriografia românească a secolului al XIX-lea, un rol important jucându-l opul Românii supt Mihai-Voievod Viteazul al lui Nicolae Bălcescu. Astfel voievodul a ajuns un precursor important al unificării românilor, care avea să se realizeze în secolul al XX-lea.