Mihai Dolgan
muzician moldovean / From Wikipedia, the free encyclopedia
Mihai Dolgan (n. , Vladimireuca, România – d. , Chișinău, Republica Moldova) a fost un compozitor și interpret de muzică ușoară din Republica Moldova. În 1949 a fost deportat cu părinții în Siberia, unde a fost încarcerat în GULAG. Revenit în țară, în anii 1956–1967 a lucrat ca acordeonist la Casa de cultură din Sângerei. În anii 1959-1962, a studiat la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău. Fondatorul formației Noroc (1967).
Mihai Dolgan | |
Mihai Dolgan | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Mihai Dolgan |
Născut | Vladimireuca, România |
Decedat | (66 de ani) Chișinău, Republica Moldova |
Înmormântat | Cimitirul Central din Chișinău |
Căsătorit cu | Lidia Botezatu |
Cetățenie | România Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Republica Moldova |
Ocupație | Cântăreț, compozitor |
Limbi vorbite | limba română[1] |
Activitate | |
Gen muzical | Muzică ușoară |
Interpretare cu | formația "Noroc" |
Premii | Ordinul Republicii ()[2] Medalia „Mihai Eminescu” Artist al poporului din RSS Moldovenească |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Între anii 1971 și 1974 a lucrat la diverse filarmonici din Rusia și Ucraina sovietice. Din anul 1974 este conducătorul formației „Contemporanul”, unde s-au produs majoritatea talentelor de interpreți vocali și instrumentali din RSSM. Mihai Dolgan a lansat mai multe piese: „Cântă un artist”, „Chișinăul meu cel mic”, „Basarabia”, „Primăvara”, „Dor, dorule”, „Soare”, „Toamnele” etc. Șlagărul „De ce plâng chitarele” a devenit popular în toată lumea.