Metafizică
ramură a filosofiei ce studiază natura realității / From Wikipedia, the free encyclopedia
Metafizica (greacă μετά (meta) = „după”, φυσικά (phisiká) = „cele despre natură”) este un domeniu al filozofiei al cărui obiect de studiu îl constituie explicarea naturii lumii. Este studiul ființei și ființării, deci al realității.[1] Ca principale subiecte în discuțiile metafizice se pot enumera: Dumnezeu, Nemurirea, Libertatea, Sufletul, Firea/Existența, Spiritul, Natura. Metafizica adresează gândirii întrebări de tipul, „Care este natura realității?”, „Există Dumnezeu?” sau „Care este locul omului în Univers?”.
O ramură esențială a metafizicii este ontologia, investigarea categoriilor de lucruri care există în lume și a relațiilor dintre acestea. Metafizicianul încearcă să clarifice noțiunile prin care oamenii înțeleg lumea, incluzând existența, noțiunea de obiect, proprietatea, spațiul, timpul, cauzalitatea, interconexiunile și posibilitatea.
Mult mai recent, termenul metafizică a fost asociat pentru a caracteriza subiecte care sunt „deasupra” sau „în afara” acestei lumi fizice, neavând o conotație ontologică academică. Termenul „metafizică” folosit într-un sens peiorativ, având denominarea de senzațional, supranatural, asociat cu alte științe cum ar fi spiritismul, „citirea” în cristale, rune sau tarot, prezicerea viitorului, ocultismul, etc. nu este recunoscut de filozofia academică.