Limba galică
From Wikipedia, the free encyclopedia
Limba galică este o limbă celtică dispărută, care era vorbită de către gali, poporul care locuia regiunea cunoscută ca Galia din Epoca Fierului până în perioadă romană. Aria vorbitoare de galică acoperea teritoriile care aparțin astăzi mai multor țări din Europa Occidentală, inclusiv Franța, Elveția, partea septentrională a Italiei, partea orientală a Belgiei, Luxembourg și partea occidentală a Germaniei.
Galică | |
Regiuni | Galia |
---|---|
Număr de vorbitori | 0 |
Limbă-mamă | limba proto-celtică |
Perioadă de existență | până în secolul al VI-lea |
Dispariție | înlocuirea completă cu limba latină vulgară, anumite cuvinte galice au fost păstrate până azi în lexicul limbii franceze |
Sistem de scriere | latin etrusc grec |
Clasificare | |
limbi celtice
| |
Statut oficial și codificare | |
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | xtg |
Răspândire în lume | |
Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text |
După cucerirea romană a Galiei, limba galică subzista în popor, amestecându-se cu limba latină și în urmă fiind înlocuită aproape complet de varianta vulgară a limbii Imperiului și de limbi germanice diverse între secolul IV și secolul VI.[1] Elementele lexicului galic au fost păstrate mai ales în limba franceză în forma de substrat lexical conținând între 180 și 400 de cuvinte[2] și în toponimie, dat faptul că cuceritorii romani de obicei au adaptat numele galice ale localităților din cauza apropierii morfologice a limbilor.[3]
Galica este clasificată împreună cu limba celtiberică în subfamilia continentală a limbilor celtice. Majoritatea inscripțiilor descoperite arată de asemenea că trebuie să fi aparținut și limbilor P-celtice.[4] Celtiștii au identificat patru dialecte principale ale limbii galice: transalpin, cisalpin, galațian și lepontin, cel din urmă fiind adesea considerat a fi o limbă separată.