Lege de conservare
lege în știință despre conservarea unei proprietăți fizice / From Wikipedia, the free encyclopedia
În fizică, o lege de conservare afirmă că o anumită proprietate măsurabilă a unui sistem fizic izolat nu se schimbă atunci când sistemul evoluează în timp.[1] Legi de conservare exacte sunt conservarea energiei, conservarea impulsului, conservarea momentului cinetic și conservarea sarcinii electrice. Există, de asemenea, multe legi aproximative de conservare, care se aplică unor mărimi precum masa, paritatea(d), numărul leptonic(d), numărul barionic, stranietatea(d), hipersarcina(d) etc.[2] Aceste mărimi sunt conservate în anumite clase de procese fizice, dar nu în toate.
O lege de conservare locală este de obicei exprimată matematic ca o ecuație de continuitate, o ecuație cu derivate parțiale care dă o relație între mărimea cantității și „transportul” acelei cantități. Aceasta afirmă că mărimea cantității conservate într-un punct sau în interiorul unui volum se poate modifica numai cu mărimea cantității care intră sau iese din volum.
Din teorema lui Noether(d), orice simetrie diferențiabilă conduce la o lege de conservare. Pot exista și alte mărimi fizice care se conservă.