Ioan Micu Moldovan
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ioan Micu Moldovan (numit și Moldovănuț) (n. 13 iunie 1833, Varfalău – d. 20 septembrie 1915, Blaj) a fost un istoric, teolog, folclorist, filolog și pedagog român, canonic greco-catolic, membru titular al Academiei Române. Cel de al doilea nume, de Micu, și l-a adăugat, după moda timpului, la venirea în Blaj.[1]
Ioan Micu Moldovan | |||
Canonicul Ioan Micu Moldovan | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 13 iunie 1833 Varfalău, Marele Principat al Transilvaniei, Imperiul Austriac | ||
Decedat | (82 de ani)
Blaj, Austro-Ungaria | ||
Înmormântat | Biserica Sfinții Arhangheli din Blaj | ||
Părinți | Dochia-Domițiana și Vasile Moldovan | ||
Cetățenie | Imperiul Austriac; Imperiul Austro-Ungar | ||
Religie | Biserica Română Unită cu Roma | ||
Ocupație | istoric, teolog, folclorist, filolog, pedagog, canonic unit (greco-catolic) | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Activitate | |||
Educație | Universitatea din Pesta; Universitatea din Viena | ||
Reprezentant | Președinte al Societății Astra | ||
| |||
Modifică date / text |
S-a născut în satul Varfalău (azi Moldovenești), la vest de Turda, dintr-o familie de țărani români (numele părinților fiind Dochia-Domițiana și Vasile Moldovan). A efectuat studii de istorie și de teologie, ca elev și continuator al lui Timotei Cipariu. Profesor de teologie la Seminarul Greco-Catolic din Blaj, a publicat numeroase lucrări istorice. A deținut funcția de președinte al Societății Astra între anii 1894-1901 (după decesul lui George Barițiu). A primit Medalia „Bene Merenti”[2] (aprilie 1905).
În memoria lui Ioan Micu Moldovan, satul Varfalău a fost redenumit in perioada interbelică în Moldovenești (nume păstrat și astăzi).