Ierusalimul Vechi
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ierusalimul Vechi sau Orașul Vechi (ebraică העיר העתיקה, Ha'Ir Ha'Atiqah, arabă البلدة القديمة, al-Balda al-Qadimah, armeană Երուսաղեմի հին քաղաք, Yerusaghemi hin k'aghak' ) este un teritoriu de 0.9 km2 (0,35 sq mi) înconjurat de ziduri[1] din cadrul orașului modern Ierusalim. Până în 1860, când a fost înființat cartierul evreiesc Mishkenot Sha'ananim, acest teritoriu constituia întregul oraș Ierusalim. Vechiul Oraș este casa mai multor locuri-cheie de importanță religioasă: Cupola Stâncii și Moscheea Al-Aqsa pentru musulmani, Muntele Templului și Zidul Plângerii pentru iudei și Biserica Sfântului Mormânt pentru creștini. Orașul a fost inclus în lista locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO în 1981.
Ierusalimul Vechi | |
Patrimoniul Mondial UNESCO | |
Vechiul oraș Ierusalim și zidurile sale | |
Țara | Israel Palestina Iordania Imperiul Otoman Regatul Ierusalimului Sultanatul Ayyubid Regatul Ierusalimului |
---|---|
Localitate | Ierusalimul de est[*] |
Unitate administrativă | Ierusalim, Districtul Ierusalim |
Tip | cultural |
Criterii | ii, iii, vi |
Referință | 148 |
Regiunea** | districtul Ierusalim |
Anul | 1981 (Sesiunea a 5-a) |
În pericol | 1982–prezent |
Poziția geografică | |
Coordonate | 31°46′36″N 35°14′03″E ({{PAGENAME}}) |
* Lista Patrimonului Mondial ** Regiunile după clasificarea UNESCO | |
Modifică date / text |
Tradițional, Vechiul Oraș a fost împărțit în patru cartiere diferite, deși actualele denumiri au fost puse abia în secolul 19.[2] Azi, Vechiul Oraș este împărțit (în sensul invers al acelor de ceasornic din partea nordică) în Cartierul Musulman, Cartierul Creștin, Cartierul Armean și Cartierul Evreiesc. Zidurile defensive monumentale ale Vechiului Oraș și porțile acestuia, au fost construite în anii 1535-1542 de sultanul turc Suleiman Magnificul.[3] Populația actuală a Vechiului Ierusalim locuiește mai mult în cartierul musulman și în cel creștin. În 2007 populația totală număra 36,965 locuitori; în 2006 erau 27,500 musulmani (cca. 17,000 în 1967, peste 30,000 în 2013, tendința: creștere), 5,681 creștini (cca. 6,000 în 1967), fără a-i include pe cei 790 armeni (până la cca. 500 în 2011, tendința: descreștere) și 3,089 evrei (începând cu zero în 1967, întrucât au fost evacuați după ce Vechiul Oraș a fost capturat de Iordania în urma războiului arabo-israelian din 1948; aproape 3,000 plus vreo 1,500 studenți ieșiva în 2013, tendința: creștere).[4][5][6]
În timpul războiului arabo-israelian din 1948, Vechiul Ierusalim a fost capturat de Iordania și toți locuitorii săi evrei au fost evacuați. În timpul Războiului de Șase Zile din 1967, când s-au văzut lupte mână-la-mână pe Muntele Templului, forțele israeliene au capturat Vechiul Oraș împreună cu restul Ierusalimului de Est, l-au anexat ulterior la Israel și l-au reunit cu partea occidentală a orașului. Azi, guvernul israelian controlează întregul Oraș Vechi, pe care îl consideră parte a capitalei naționale. Oricum, Legea Ierusalimului din 1980, prin care de fapt s-a anexat Estul Ierusalimului la Israel, a fost declarată nulă de Rezoluția 478 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Estul Ierusalimului este acum văzut de comunitatea internațională ca parte a teritoriului palestinian ocupat.[7][8]
În 2010, cel mai vechi fragment de scriere cunoscut din Ierusalim a fost găsit în afara zidurilor Orașului Vechi.[9]