Ideogramă
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ideogramele (din grecește ιδεα idea "idee" + γραφω grapho "a scrie") sunt definite ca fiind simboluri grafice care reprezintă cuvinte sau morfeme. În timp ce limbile alfabetice preferă reprezentarea grafică a fonemelor printr-o colecție de simboluri mai mult sau mai puțin fonetice, limbile ideografice au ales ca reprezentare a cuvintelor aceste ideograme, care au capacitatea de a transmite în primul rînd idei, sensuri. Această calitate permite acelorași ideograme să fie folosite în limbi diferite, cu pronunții diferite.
Sisteme de scriere |
---|
Istorie |
Grafeme |
Listă de sisteme de scriere |
Tipuri |
Alfabet |
Abjad |
Abugida |
Silabar |
Bazate pe logograme |
Vezi și |
Pictograme |
Ideograme |
În antichitate, diferite variante de scrieri ideografice erau practicate de sumerieni, babilonieni, asirieni, hitiți și egipteni, care alcătuiau civilizațiile mesopotamiene și nord-africane, și în Extremul Orient, de către chinezi.
Atît hieroglifele egiptene cît și scrierea cuneiformă sumeriană au derivat din vechi ideograme folosite ca simboluri fonetice, așa cum astăzi cifra 4 este uneori folosită în engleză pentru scrierea prescurtată a cuvîntului for (pentru), din cauza similitudinii fonetice cu numeralul four. Cheia pentru descifrarea scrierii hieroglifice a constat în înțelegerea faptului că hieroglifele sînt o formă de scriere fonetică (v. Piatra din Rosetta).
Ideogramele de origine chineză sînt astăzi folosite în: limba chineză, unde au rămas unicul mod de scriere, limba japoneză, unde sînt însoțite și de caractere fonetice (hiragana și katakana) și limba coreeană din Coreea de Sud, unde deși marea parte a scrierilor folosesc alfabetul fonetic hangul, caracterele chinezești rămîn necesare, de exemplu, pentru distingerea omofonelor, scrierea numelor de persoane și locuri străine și în literatura academică.
În Coreea de Nord, scrierea fonetică hangul a înlocuit complet scrierea ideografică.
În limba vietnameză s-au folosit ideogramele începînd din secolul al XIII-lea, dar pe parcursul secolului al XX-lea s-a renunțat treptat la scrierea ideografică, acum folosindu-se exclusiv o scriere fonetică bazată pe alfabetul latin, la care s-au adăugat elemente de diferențiere a numeroaselor vocale și de marcare a tonurilor.