Gheorghe Gheorghiu-Dej
secretar general al Partidului Comunist Român / From Wikipedia, the free encyclopedia
Gheorghe Gheorghiu-Dej (numele la naștere Gheorghe Gheorghiu,[2] n. , Bârlad, Tutova, România – d. , București, România; pronunțat în română [ˈɡe̯orɡe ɡe̯orˈɡi.u deʒ] ( audio)) a fost liderul comunist al României din 1947 până la moartea sa și președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 - 19 martie 1965.
Gheorghe Gheorghiu-Dej | |
Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1948 | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Gheorghe Gheorghiu |
Născut | 8 noiembrie 1901 Bârlad, Județul Tutova (astăzi județul Vaslui), Regatul României |
Decedat | (63 de ani)
București, Republica Populară Română |
Înmormântat | Cimitirul Bellu |
Cauza decesului | cauze naturale[1] (cancer pulmonar[1]) |
Căsătorit cu | Maria Alexe |
Copii | Vasilica („Lica”) Constanța („Tanți”) |
Cetățenie | România |
Religie | ateu la naștere - creștin ortodox |
Ocupație | politician diplomat |
Limbi vorbite | limba română |
Secretar general al PMR | |
În funcție 1944 – 1954 1955 – 1965 | |
Precedat de | Ștefan Foriș (1944) Gheorghe Apostol (1955) |
Succedat de | Gheorghe Apostol (1954) Nicolae Ceaușescu (1965) |
Prim-ministru al României | |
În funcție 2 iunie 1952 – 2 octombrie 1955 | |
Precedat de | Petru Groza |
Succedat de | Chivu Stoica |
Președinte al Consiliului de Stat al RPR | |
În funcție 21 martie 1961 – 19 martie 1965 | |
Precedat de | Ion Gheorghe Maurer |
Succedat de | Avram Bunaciu (interimar) |
Vicepreședinte al Consiliului de Miniștrii al RPR | |
În funcție 15 aprilie 1948 – 2 iunie 1952 | |
Prim-ministru | Petru Groza |
Precedat de | Petre Bejan |
Premii | Ordinul Polonia Restituta în grad de mare cruce[*] |
Partid politic | PCR |
Profesie | Electrician |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Atitudinea politică a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalentă până la moartea lui Stalin, iar imediat după aceea a început procesul de destalinizare a României[3], prin susținerea creării industriei grele, eliminarea influenței culturale a URSS-ului, încurajarea sentimentelor antisovietice și stabilirea de relații diplomatice cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii.[4]