Fracție ordinară
From Wikipedia, the free encyclopedia
Fracția ordinară (din latin. frāctus, frāctī = frângere, fragmentare) este termenul folosit în aritmetică pentru a denumi un număr rațional. Numărul de sub linia de fracție se numește numitor și arată în câte părți egale a fost împărțit întregul, iar cel de deasupra se numește numărător, arătând câte părți au fost luate în considerare.
Denumirea a fost introdusă în terminologia românească în timpul domniei domnitorului reformator Grigore Alexandru Ghica, în anul 1852 .