Foametea din Uniunea Sovietică din 1930–1933
From Wikipedia, the free encyclopedia
Foametea din Uniunea Sovietică din 1930–1933 a fost o foamete în cele mai importante regiuni producătoare de cereale din Uniunea Sovietică, printre care s-au numărat Ucraina, Caucazul de Nord, Povolgia, Kazahstan,[6][7][8] Uralii de sud și Siberia apuseană.[9][10] Estimările estimează că între 5,7 și 8,7 milioane de oameni au murit de foamete în Uniunea Sovietică. Printre factorii majori care au contribuit la foamete se numără: colectivizarea forțată a agriculturii ca parte a primului plan cincinal, achiziția forțată de cereale, combinată cu industrializarea rapidă, scăderea forței de muncă în agricultură și o serie de secete severe. În această perioadă, guvernul sovietic și-a intensificat persecuția împotriva culacilorilor (chiaburilor). Liderul sovietic Iosif Vissarionovici Stalin a ordonat autorităților să „lichideze ca clasă” culacii, care erau fermieri bogați, proprietari de terenuri,[11]{{efn|Obiectivul oficial de lichidare a culacilor a venit fără instrucțiuni precise și a încurajat liderii locali să ia măsuri radicale, care au dus la eliminarea fizică a chiaburilor. Campania de lichidare a clasei culacilor a constituit partea principală a politicilor de inginerie socială ale lui Stalin la începutul anilor 1930.[12]
Foametea sovietică din 1930–1933 | |
Un om înfometat întins pe jos în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană | |
Nume nativ | Советский голод 1930–1933 годов (rusă), Радянський голод 1930–1933 років ( ucraineană), 1931–1933 жылдардағы кеңестік аштық (kazahă) |
---|---|
Dată | |
Locație | RSFS Rusă, RSS Ucraineană, RSS Kazahă |
Tip | Foamete |
Cauză | Diverse teorii care variază de la proiectare deliberată [1] to economic mismanagement,[2] la reducerea recoltei pe fondul creșterii cererii datorită industrializării forțate. |
Primul reporter | Gareth Jones |
Patron(i) | |
Filmat de | Alexander Wienerberger |
Decese | Între 5, 7[3] și 8,7[4][5] milioane |
Suspecți | Iosif Vissarionovici Stalin |
Interdicții de publicare | Dovezile despre foamete au fost cenzurate de Serviciul Federal de Statistică |
Premii | Premiul Pulitzer lui Walter Duranty(d) |
Modifică date / text |
Unii cercetători care susțin teza foametei ca genocid, în special în Kazahstan și Ucraina, subliniază sensul literal ca reprezentând „intenție de genocid”,[13] în timp ce alți cercetători nu sunt de acord.[14][15]
Persecuția împotriva culacilor a continuat încă din timpul războiului civil și nu s-a mai redus niciodată complet. Odată ce colectivizarea agriculturii a fost implementată pe scară largă, persecuția împotriva culacilor a crescut, ceea ce a culminat cu o campanie sovietică de represiune politică, inclusiv arestări, deportări și execuții ale unui număr mare de culaci în 1929-1932.[16] Unii culaci au ripostat prin acte de sabotaj, cum ar fi uciderea animalelor și distrugerea culturilor destinate consumului muncitorilor din fabrici.[17] În ciuda numărului tot mai mare de morți, Stalin a ales să continue Planul de cinci ani și colectivizarea.[18][7] Până în 1934, Uniunea Sovietică a instituit o bază industrială, însă cu prețul a milioane de vieți omenești.[19][18]
Unii cercetători au clasificat foametea care a avut loc în Ucraina și Kazahstan drept genocid de care s-a făcut vinovat guvernul lui Stalin,[20][21], care i-a vizat în mod clar pe etnicii ucraineni și kazahi. Alții contestă relevanța oricărei motivații etnice, așa cum implică frecvent acest termen, și se concentrează asupra dinamicii de clasă care a existat între țăranii proprietari de pământ (culacii), cu interese politice puternice, care au fost orientate spre apărarea proprietății private, și principiile fundamentale ale partidului comunist sovietic la putere, care erau diametral opuse acestor interese.[22] Gareth Jones a fost primul jurnalist occidental care a relatat despre tragedie.[23][24][lower-alpha 1]