Escadrila Albă
unitate sanitară de aviație / From Wikipedia, the free encyclopedia
Escadrila Albă, a cărei denumire oficială inițială a fost Escadrila Sanitară[1][2][3], a fost o unitate a Forțelor Aeriene Regale ale României încadrată cu piloți de sex feminin, care a purtat însemnele Crucii Roșii și a avut ca misiune evacuarea răniților de pe front, în al Doilea Război Mondial.[4][5][6] Este de menționat faptul că România a fost singura țară din lume care a avut în al Doilea Război Mondial o escadrilă de acest fel.[7][8]
Escadrila Sanitară (Escadrila Albă) Escadrila 108 Transport Ușor | |
Încărcare răniți pe front în avionul RWD-13S nr. 3 al Escadrilei Albe. | |
Activă | 1940-1943 |
---|---|
Țară | România |
Apartenență | Armata Română |
Ramură | Forțele Aeriene Regale ale României |
Tip | Aviație sanitară |
Rol | Evacuare răniți |
Mărime | Escadrilă |
Garnizoana/Sediu | Aeroportul Băneasa |
Poreclă | Escadrila Albă |
Misiuni | Bătălia de la Odessa Bătălia de la Stalingrad |
Comandanți | |
Comandanți notabili | Cpt.av. Gheorghe Valvarie (1940) Lt.av. Traian Demetrescu (1941) Lt.cdor.av. Isaia Popovici (1942), Cpt.av. Constantin Afenduli (1943) |
Aeronave | |
Avioane de transport | Monospar ST-25, RWD-13, RWD-13S, Potez 65, Bücker Bü 131 |
Modifică date / text |
Ideea de a înființa în România o formație de avioane sanitare pentru transportul răniților cu avioane pilotate de femei, i-a revenit prințesei Marina Știrbei (membră a Comitetului Central al Crucii Roșii din România[9]). Unității înființate în anul 1940 i-au fost atributie mai multe tipuri de aeronave, în principal avioane poloneze. Primele aviatoare ale escadrilei au fost Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas. Ulterior, acestora li s-au alăturat și altele.[4][6] Deoarece inițial avioanele au fost vopsite în alb, având ca însemn crucea roșie, jurnalistul italian Curzio Malaparte, le-a denumit „Escadrila Albă”, denumire preluată și de alți scriitori.[4]
Campaniile la care escadrila a participat au fost: 1941 – Basarabia și Odessa,[6] 1942 – Stalingrad,[6] 1943 – Crimeea.[6] În 1942 Escadrila Albă a fost redenumită Escadrila 108 Transport Ușor, fiind formată din două secții: I și II. Aceasta a intrat în componența Grupului Aerotransport Militar, alături de Escadrilele 105 și 107 Transport Greu.[4][6][10]
Secția I a fost desființată în septembrie 1943,[6] avioanele ei fiind preluate de Secția II, care și ea s-a retras în țară la sfârșitul anului 1943 și și-a încetat activitatea la 25 august 1944.[11] O parte dintre aviatoare au continuat să activeze ca instructoare, piloți de legătură sau piloți pentru avioane de transport. După instaurarea regimului comunist, destinul aviatoarelor a fost închisoarea și deportarea, sau, în cel mai bun caz, eliminarea din aviație și marginalizarea, aviatoarele fiind readuse în conștiința publicului abia după 1989.[6]