Ducatele germane de origine
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ducatele germane de origine (în germană Stammesherzogtum, nume provenit din termenul Stamm, semnificând "trib") au fost în principal domeniile vechilor triburi germanice din regiunea care mai târziu va fi asociată statului francilor, în special cele din Francia Răsăriteană, la începutul evului mediu timpuriu. În cele din urmă, atunci când Francia de răsărit a început să se transforme în Sfântul Imperiu Roman,[1] regiunile vechilor triburi au căpătat tot identități, în funcție de diviziunile regatului, alături de Lotharingia (Francia de Mijloc propriu-zisă).[2] Spre deosebire de ducatele ulterioare, aceste entități nu erau definite prin granițe administrative stricte, ci prin regiunea de așezare a triburilor germanice principale. Ducii lor nu erau nici administratori regali și nici seniori teritoriali.
Triburile care au devenit ducatele de origine germane au fost la început alemanii, thuringienii, saxonii, francii, burgunzii și rugii.[3] În secolul al V-lea, migrația germanică (Völkerwanderung) a adus un număr de triburi barbare în Imperiul Roman, aflat în stadiu de decădere. În anii 443 și 458, burgunzii s-au strămutat pentru a forma Regatul Burgundia; suprafața pe care aceștia o ocupaseră anterior în Germania a fost imediat ocupată de către franci. Francii reprezentau o uniune a triburilor germane de apus, ai cărei conducători se raliaseră de multă vreme Romei. Rugii au fost anihilați în cadrul războaielor din Italia din secolele al V-lea și al VI-lea, dispărând din istorie, și o nouă confederație de popoare germanice s-a format în locul lor: bavarezii. Toate aceste triburi din Germania au fost în cele din urmă supuse de către franci;[4] alamanii au fost zdrobiți în 496 și 505, thuringienii în 531, bavarezii cândva după 553, și în fine saxonii către 804 în urma campaniei prelungite a împăratului Carol cel Mare.[2]
Și alte entități au început să își manifeste identitatea.[5] Domeniul ceh al Regatului Boemiei, care a acceptat suzeranitatea imperială germană ca ducat către 925, a fost promovat ulterior la rangul de regat, în 1158. La nord și la sud de Boemia, germanii s-au extins către răsărit, întemeind regiuni de frontieră (mărci), aflate sub conducerea markgrafilor. La nord, acestea au început cu Meissen și Luzacia, la nord de care s-a constituit Marca Nordului, care avea să devină ulterior Margraviatul Brandenburg (inima viitorului Regat al Prusiei). Cel mai la nord s-a aflat inițial Marca Billungilor, din care până la urmă se vor forma ducatele de Holstein, Lauenburg, Mecklenburg și Pomerania Occidentală. La sud, au apărut Marca de Carniola, Marca de Carintia, Marca de Stiria și Marca de Austria (ulterior, Österreich ("regatul de răsărit")). Regatul Prusiei și Arhiducatul Austriei, care vor deveni unele dintre cele mai importante state europene, și-au început așadar existența ca mărci.[2]
Resturi ale câtorva dintre ducatele de origine germane au supraviețuit până astăzi ca state sau regiuni ale Europei Occidentale. Teritoriile saxone, bavareze și thuringieneau devenit statele germane Saxonia, Bavaria și Thuringia; teritoriile france și alemane s-au transformat în timp în regiunile germane ale Franconiei și Suabiei. Parte a teritoriului burgund a devenit actuala regiune administrativă de Burgundia din Franța, iar Lotharingia a devenit regiunea Lorena.[2]