Drept jurisprudențial (comun)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Dreptul jurisprudențial sau sistemul de "drept comun" (din eng. common law, case law, judge-made law) este sistemul juridic dezvoltat pe baza jurisprudenței instanțelor de judecată, spre deosebire de sistemul de "drept civil" (din eng. civil law) care este dezvoltat, cu precădere, de către Parlament și de către Executiv.
În sistemele de "drept comun" dreptul este elaborat și/sau modificat de către judecători: decizia din cadrul unui proces, aflat pe rolul unei instanțe, este luată având în vedere deciziile luate in procese din trecut și aceasta, la rândul ei, afectează dreptul care va fi aplicat în cazurile viitoare. În cazul în care nu există o prevedere care să fie aplicată pentru cazul supus judecății, judecătorii de "drept comun" au autoritatea și responsabilitatea să "creeze drept" prin crearea precedentului.[1]. Common-Law a fost sistemul juridic al societății feudale din Anglia în tiparele căruia a fost turnat conținutul unui drept burghez. După expresia lui Bentham, dreptul englez este o "lege creată de către judecători". Deși în zilele noastre locul ocupat de dreptul scris este considerabil, dreptul englez și al multor alte țări anglo-saxone rămâne un drept al precedențelor. Precedentul judiciar reprezintă mecanismul cel mai important în formarea unui astfel de sistem. Acest drept al precedentelor cuprinde cel mai adesea reguli extrem de tehnice și formaliste, accesibile doar specialiștilor, făcute pentru tribunale, iar nu pentru justițiabili. La început de mileniu trei, sistemul de justiție al uneia dintre cele mai importante țări din tradiția anglo-saxonă a dreptului comun - S.U.A. - legislația codificată (ca în sistemul civil, continental) predomină în raport cu aceea generată de judecători.[2]