Disc compact
From Wikipedia, the free encyclopedia
Discul compact (numit și prin termenul englezesc compact disc, scris și compact-disc,[1] sau prin abrevierea CD pronunțată [sidi] [2]) este un disc optic folosit pentru a stoca informații de natură foarte diversă în format digital, creat inițial pentru înregistrări audio. Discul se numește optic după procedeul de înregistrare (scriere) și redare (citire), bazat pe utilizarea unui fascicul de lumină laser focalizat. Spre deosebire de discurile de patefon și discurile dure, CD-urile sunt înregistrate pe o singură față.
Pagina „CD” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți CD (dezambiguizare).
Mai multe informații Tip:, Codare: ...
Compact disc | |
Tip: | Disc optic |
---|---|
Codare: | diverse |
Capacitate: | până la 700 MB |
Mecanism de citire: | laser de semiconductor cu lungimea de undă de 780 nm |
Dezvoltat de: | Sony și Philips |
Folosire: | Stocare de date |
Modifică text |
Închide