Dimitrie Cantemir
domnitor, autor, cărturar, enciclopedist și scriitor ale Principatului Moldovei / From Wikipedia, the free encyclopedia
Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de: enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.”[12] Iar Voltaire spunea despre Dimitrie Cantemir că „unea talentele vechilor greci, știința literelor și aceea a armelor”.
Dimitrie Cantemir | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Dimitrie Cantemir, Ținutul Fălciu(d), Moldova |
Decedat | (48 de ani)[3][4][5] Dmitrovka(d), gubernia Kiev(d), Imperiul Rus |
Părinți | Constantin Cantemir[6] Ana Bantăș |
Frați și surori | Antioh Cantemir |
Căsătorit cu | Anastasia Ivanovna Trubețkaia[*] (din ) Casandra Cantacuzino (–) |
Copii | Smaragda Cantemir Maria Cantemir Antioh Dimitrievici Cantemir[7][8][1][9] Șerban Cantemir |
Etnie | români |
Ocupație | antropolog lingvist istoric filozof compozitor cartograf[*] scriitor geograf orientalist[*] politician |
Limbi vorbite | limba latină[2][10] limba arabă[11] limba franceză[11] limba turcă[11] limba greacă modernă[11] limba italiană[11] limba rusă[11] limba persană[11] limba română[11] |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Cneaz |
Familie nobiliară | Cantemirești |
Domnitor al Moldovei | |
Domnie | martie 1693 – aprilie 1693 |
Domnitor al Moldovei | |
Domnie | – |
Modifică date / text |
Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatălui său în martie 1693, (în urma unui atac de apoplexie) a fost proclamat domn după modelul lui Constantin Brâncoveanu, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie și a impus în scaunul domnesc pe Constantin Duca. Și-a petrecut următorii ani la Constantinopol, unde a fost capuchehaie (trimis la Poartă ca garant al fidelității) și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii oștilor otomane ale sultanului Mustafa al II-lea de către austrieci în luptele de la Petrovaradin și Zenta, unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman.
În 1710 a fost pus la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, în schimb a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale.