Dereglementare
From Wikipedia, the free encyclopedia
Dereglementarea este procesul de înlăturare sau reducere a reglementărilor statului, de obicei în sfera economică, dar și anularea reglementării guvernamentale a economiei. A devenit ceva obișnuit în economiile industriale avansate în anii ’70 -’80, ca urmare a noilor tendințe în gândirea economică despre ineficiențele reglementării guvernamentale și a riscului ca agențiile de reglementare să fie controlate de industria reglementată în beneficiul acesteia și, prin urmare, să afecteze consumatorii și economia mai largă.
Reglementările economice au fost promovate în Gilded Age a Statelor Unite ale Americii, în care reformele progresive au fost oferite ca fiind necesare pentru a limita atitudinile ce minimalizau efectele negative economice, precum abuzul corporatist, munca în condiții nesigure a copiilor, monopolizarea, poluarea și diminuarea ciclurilor de proastă calitate a sculpturilor sau picturilor. La sfârșitul anilor '70, astfel de reforme au fost considerate greoaie în ceea ce privește creșterea economică și mulți politicieni susținători ai neoliberalismului au început să promoveze dereglementarea.
Motivul des folosit pentru deglementare este acela că reglementările mai puține și mai simple vor duce la creșterea nivelului de competitivitate, deci o productivitate mai mare, mai multă eficiență și prețuri mai mici în general. Opoziția față de reglementare poate implica, de obicei, o apreciere cu privire la poluarea mediului înconjurător[1] și standardele de calitate ale mediului (cum ar fi eliminarea reglementărilor privind materialele periculoase), incertitudinea financiară și constrângerea drepturilor de a dispune sau efectua ceva .
Reforma reglementării este o dezvoltare paralelă, alături de legalizare. Reforma de reglementare se referă la programele organizate și în curs de revizuire a reglementărilor în vederea reducerii minimalizării, a simplificării și a eficientizării acestora. Astfel de eforturi, date de impulsul Regulamentului privind flexibilitatea din 1980, sunt încorporate în Oficiul pentru Informații și Afaceri de Reglementare din cadrul Biroului de Management și Buget al Statelor Unite și în Comisia de reglementare mai bună a Regatului Unit. Analiza cost-beneficiu este frecvent utilizată în astfel de recenzii. În plus, au mai existat inovații în materie de reglementare, de obicei sugerate de economiști, precum comerțul cu emisii.
Dereglementarea poate fi diferențiată de privatizare, unde privatizarea poate fi considerată ca fiind preluarea furnizorilor de servicii de stat în sectorul privat.