Darwinism social
From Wikipedia, the free encyclopedia
Darwinismul social este o teorie sociologică, care aplică societății teoria lui Darwin despre evoluția prin selecție naturală.
Darwinismul social a fost popular pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Susținătorii darwinismului social îl foloseau la justificarea inechității sociale, ca fiind de proveniență meritocratică.
Creatorul darwinismului social a fost Herbert Spencer, care a adaptat darwinismul la propriile sale teorii, prin care susținea că cei bogați și puternici erau cei mai bine adaptați climatului social și economic al vremii lor. Selecția naturală îi permitea să afirme că era natural, normal și corect ca cei puternici să prospere pe seama celor slabi, fapt ce se întâmplă în viața de zi de zi. Spencer susținea că supraviețuirea celui mai bine adaptat nu era doar naturală, ci și corectă din punct de vedere moral. Prin urmare, era imoral ca cei mai slabi să fie asistați, deoarece aceasta ar fi dus la supraviețuirea și chiar la reproducerea unora care erau fundamental neadaptați. [1]
Darwinismul social a fost utilizat în Marea Britanie în special pentru a justifica colonialismul.
Scăderea natalității în rândul celor bogați și puternici părea a fi o indicație că aceștia pierd, de fapt, lupta pentru existență, infirmând, practic, teoria darwinismului social. [2]