Creștinismul în Coreea
From Wikipedia, the free encyclopedia
Creștinismul în Coreea, ca practică religioasă, s-a dezvoltat în jurul a două mari ramuri ale acestuia, Biserica Catolică și protestantismul numărând 5,3[1] respectiv 8,6[2][3] milioane de credincioși. Romano-catolicismul a fost introdus pentru prima dată în timpul dinastiei Joseon târzii. În 1603 diplomatul coreean Yi Gwang-jeong s-a întors de la Beijing aducând mai multe cărți de teologie scrise de Matteo Ricci, un misionar iezuit trimis în China.[4] El a început să răspândească informațiile din cărți și creștinismul a început să fie tot mai cunoscut. În 1758 regele Yeongjo de Joseon a scos oficial creștinismul în afara legii declarându-l drept „practică malefică”. Credința creștină a fost tolerată din nou în 1785 de către Yi Seung-hun. Creștinii coreeni au trecut prin persecuții și greutăți.[5]
Mulți au fost martirizați în special în timpul persecuției catolicilor din 1801 și mai târziu. Dinastia Joseon a văzut noua religie ca pe o influență subversivă și a persecutat adepții săi din Coreea. Cea mai mare persecuție a fost persecuția catolicilor din 1866, când 8.000 de catolici din întreaga țară, inclusiv 9 misionari francezi, au fost uciși.
Deschiderea Coreei spre lumea exterioară din următorii ani a dus la toleranță religioasă și de asemenea la acceptarea protestantismului. Primul misionar prezbiterian în Coreea, Horace Newton Allen, a sosit în 1884 și a rămas până în 1890. În acest timp, el a fost urmat de mulți oameni.[6]
Până în 1945, când 2% din populația Coreei era creștină, creșterea numărului de credincioși a avut loc treptat. A urmat o creștere rapidă. În 1991, 18,4% din populație (8 milioane de persoane) fiind protestantă iar 6,7% din populație (2,5 milioane de persoane) fiind catolică. Membrii Bisericii Catolice au crescut cu 70% în ultimii 10 ani.[7] Anglicanismul a cunoscut de asemenea în ultimele decade o creștere semnificativă în Coreea. Protestantismul a fost o forță dinamică ce a concurat cu catolicismul și budismul și o sursă de inspirație pentru numeroase secte cum ar fi Biserica Unificării, fondată în 1954 de către Sun Myung Moon. Influența asupra educației a fost decisivă deoarece creștinii au înființat 239 de școli și 40 de universități, inclusiv 3 dintre cele 5 universități de top din țară.[8] Sukman susține că, din 1945, protestantismul a fost văzut de coreeni și ca religia clasei de mijloc, tinerilor, intelectualilor, orățenilor și modernizatorilor, esențială în cadrul modernizării Coreei de Sud după modelul Statelor Unite.[9] În ultimii ani creșterea protestantismului a încetinit însă, probabil din cauza scandalurilor în care sunt implicați liderii bisericii și conflictele între diferitele secte precum și atitudinii unora față de lucrările misionare ultra-zeloase. În 2014 aproximativ 30% din sud-coreeni s-au declarat creștini.[10]