Constantă (matematică)
noțiune matematică a cărei valoare nu se poate schimba sau nu se schimbă în cursul unei evaluări / From Wikipedia, the free encyclopedia
În matematică cuvântul constantă are mai multe sensuri. Ca adjectiv, se referă la invarianță (adică neschimbare în raport cu o altă valoare); ca substantiv, are două semnificații diferite:
- Un număr fix și bine definit sau alt obiect matematic care nu se schimbă. Termenii constantă matematică sau constantă fizică sunt uneori folosiți în acest sens.[1] Deosebirea dintre cele două noțiuni constă în faptul că o constantă matematică este un număr fixat, în timp ce o constantă fizică este o mărime fizică cu valoare numerică fixată împreună cu o unitate de măsură atașată.[necesită citare]
- O funcție a cărei valoare rămâne neschimbată (adică o funcție constantă).[2] De obicei o astfel de constantă este reprezentată printr-o variabilă care nu depinde de variabilele principale în cauză.
De exemplu, o funcție algebrică de gradul al doilea se scrie în general astfel:
unde a, b și c sunt constante (sau parametri), iar x variabla — un substituent pentru argumentul funcției studiate. O modalitate mai explicită de a nota această funcție este:
care stabilește clar relația funcție-argument dintre x (și prin extensie constanța lui a, b și c). În acest exemplu, a, b și c sunt coeficienți ai polinomului. Deoarece c apare într-un termen care nu conține x, acesta se numește termen constant al polinomului și poate fi considerat drept coeficientul lui x0. În general, orice termen al unui polinom sau expresie de grad zero (nicio variabilă) este o constantă.[3]