Conflictul din Mali
conflictul din Mali 2012 / From Wikipedia, the free encyclopedia
Din ianuarie 2012, mai multe grupuri de insurgenți duc o campanie de luptă împotriva guvernului din Mali pentru independența și autonomia zonei din nordul Maliului cunoscută ca Azawad. Mișcarea Națională de pentru Eliberarea Azawadului, o organizație care luptă pentru a declara independența Azawadului pentru tuaregi, a preluat controlul asupra regiunii prin aprilie 2012.
Acest articol sau secțiune are nevoie de actualizare. Unele părți din acest articol sau secțiune au fost identificate ca nemaifiind de actualitate. Vă rugăm să actualizați acest articol introducând evenimente recente și eliminați acest format după aceea. Informații suplimentare se pot găsi pe pagina de discuții. |
Conflictul din nordul statului Mali | ||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Insurgenței din Maghreb (2002–prezent) | ||||||||||
Hartă a situației din Mali la 28 ianuarie 2013 | ||||||||||
Informații generale | ||||||||||
| ||||||||||
Beligeranți | ||||||||||
Mali Franța ECOWAS full list Susținute de: full list Uniunea Europeană[15][16] Angola[17] Australia[18] Belgia[19] Bulgaria Canada[20][21] Comore[22] Republica Cehă[23] Danemarca[24][25] Germania[26][27] Ungaria[28][29] Irlanda[30] Italia[31] India[32][33][34][35][36] Japonia[37] Morocco[38] Namibia[39] Olanda[40] România[41] Spania[42][43] Emiratele Arabe Unite[44] Regatul Unit[45] Statele Unite[46] Turcia State nerecunoscute combatante: | Azawad
| Islamiști
| ||||||||
Conducători | ||||||||||
Ibrahim Boubacar Keïta (since September 2013) Dioncounda Traoré (since April 2012) Amadou Sanogo (since March 2012) Amadou Toumani Touré (until March 2012) Sadio Gassama (until March) El Haji Ag Gamou (until March) François Hollande Édouard Guillaud Colonel Thierry Burkhard Brigade General Gregory de Saint-Quentin Shehu Usman Abdulkadir Yaye Garba Mahamat Déby Itno Abdel Aziz Hassane Adam † Omar Bikomb full list Macky Sall Goodluck Jonathan Alassane Ouattara Mahamadou Issoufou Ellen Johnson Sirleaf Jorge Carlos Fonseca Alpha Condé Michel Kafando Faure Gnassingbé Yahya Jammeh Ernest Bai Koroma Yayi Boni John Dramani Mahama José Mário Vaz Pierre Nkurunziza Idriss Déby Ali Bongo Ondimba Jacob Zuma Paul Kagame Jakaya Kikwete Yoweri Museveni Xi Jinping Recep Tayyip Erdoğan Mohamed Lamine Ould Sidatt (NLFA) Housseine Khoulam (NLFA)[47] | Mahmoud Ag Aghaly Bilal Ag Acherif Moussa Ag Acharatoumane Ag Mohamed Najem[53] Algabass Ag Intalla (MIA)[54] | Mokhtar Belmokhtar
Abdelhamid Abou Zeid†[55][56] | ||||||||
Efective | ||||||||||
≤ 6.000– 7.000[60] (înainte de război: ~12.150)[61] 3.000 [62]
545 (EUTM)[16] full list ~500 (FLNA)[47] | 3.000[72][73] | 1.200–3.000[74][75] | ||||||||
Pierderi | ||||||||||
1 164+ uciși,[76] 400 capturați[77]
1 85 uciși, 197+ răniți,[78][79] 12 captured[80] (January 2013) | 6–65 killed (Conflict with Malian Army)[93][94][95] 26–123 uciși 17–19 uciși (2013) | 115 uciși (Conflict with Tuaregs) [96][97][98][99] 625 uciși (French intervention) | ||||||||
Modifică date / text |
Pe 22 martie 2012, președintele Amadou Toumani Touré a fost îndepărtat de la putere printr-o lovitură de stat din cauza felului cum a gestionat criza, cu o lună înainte de alegerile prezidențiale programate pentru 2012.[100] Soldații răzvrătiți, intitulându-se Comitetul Național pentru Restaurarea Democrației și Statului (CNRDR), au preluat controlul și au suspendat constituția țării.[101] Ca o consecință a instabilității care a urmat loviturii de stat, cele mai mari trei orașe din nordul Mali, Kidal, Gao și Tombouctou, au fost cucerite de rebeli[102] în trei zile consecutive.[103] Pe 5 aprilie 2012, după ocuparea localității Douentza, MNLA a anunțat că și-a atins toate obiectivele din Mali și că și-a oprit ofensiva. În ziua următoare a fost proclamată independența Azawadului față de Mali.[104]
Vă rugăm să contribuiți la îmbunătățirea articolului ajutând la extinderea lui. Informații suplimentare pot fi găsite pe pagina de discuții. |