Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului
From Wikipedia, the free encyclopedia
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost fondată în 1951 (Tratatul de la Paris), de Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda pentru a partaja resursele de oțel și cărbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou război european.[1] A reprezentat aplicarea unui plan dezvoltat de economistul francez Jean Monnet, făcut public de ministru de externe francez Robert Schuman. A fost promovat intens de Statele Unite.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
[[wiki]] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în februarie 2010 |
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului | ||||
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului daneză Det Europæiske Kul- og Stålfællesskab da | ||||
— Organizație internațională — | ||||
| ||||
| ||||
Membrii fondatori ai Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului | ||||
Capitală | Nu este cazul² | |||
---|---|---|---|---|
Limbă | ||||
Guvernare | ||||
Conducător | ||||
- 1952-1955 | Jean Monnet | |||
- 1955-1958 | René Mayer | |||
- 1958-1959 | Paul Finet | |||
- 1959-1963 | Piero Malvestiti | |||
- 1963-1967 | Rinaldo Del Bo | |||
Istorie | ||||
Epoca istorică | Războiul rece | |||
Tratatul de la Paris | ||||
Incorporare în CEE | ||||
Expirarea tratatului | 23 d.Hr. | |||
¹ Tratatul CECO a expirat în 2002, dar instituțiile sale au fost preluate în 1967 și toate Comunitățile Europene s-au transormat în Uniunea Europeană în 1993. ² Centrele politice erau Luxemburg și Strasbourg, ulterior și Bruxelles. | ||||
Modifică date / text |
CECO a devenit fundația pentru Comunitatea Economică Europeană (redenumită ulterior Comunitatea Europeană și în final Uniunea Europeană prin Tratatul de la Maastricht) .
Tratatul de la Paris a intrat în vigoare la 23 iulie 1952, și spre deosebire de Tratatul de instituire a Comunității Europene, a avut o durată limitată la 50 de ani. În consecință, CECO a încetat să existe la 23 iulie 2002, iar responsabilitățile și bunurile sale au fost preluate de CE.
Spre deosebire de cealaltă organizație europeană creată în 1949 după model interguvernamental (Consiliul Europei), CECO a fost creată ca organizație supranațională.