Clasificarea Internațională Standard a Ocupațiilor
From Wikipedia, the free encyclopedia
Clasificarea Internațională Standard a Ocupațiilor (ISCO), cunoscută de asemenea sub acronimul englez ISCO, este o structură de clasificare emisă de Organizația Internaționala a Muncii (OIM) menită a organiza informațiile domeniului muncă și de ocupare a forței de muncă. Aceasta clasificare este parte componentă din familia internațională a nomenclatoarelor economice și sociale ale Organizației Națiunilor Unite.[1]. Versiunea actuală, cunoscută ca ISCO-08, a fost publicată în 2008 și este cea de-a patra ratificare a ei, în urma ISCO-58, ISCO-68 și ISCO -88.
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. |
Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli de ortografie sau de punctuație. Puteți consulta manualul de stil și contribui prin corectarea greșelilor. |
OIM descrie (după cum urmează) scopul clasificării ISCO,:[2]
un instrument menit organizării activităților lucrative într-o asamblare clar definită a grupelor, funcție de sarcinile[3] și funcțiunile îndeplinite în cadrul acestei activități lucrative numită muncă. Clasificarea este astfel concepută încât sa servească utilizării ei în aplicații statistice și într-o varietate de aplicații orientate spre client, care includ intermedierea intre persoanele ce caută un loc de muncă și locurile de muncă vacante, gestionarea între țări a migrației (pe scurt sau pe lung termen) lucrătorilor și dezvoltarea de programe de formare și de orientare profesională.
ISCO stă la baza multora dintre clasificările (nomenclatoarele) de nivel național, a ocupațiilor profesionale, precum și la baza multor aplicații în domenii specifice, cum ar fi rapoarte/informari privitoare la domeniul educație, la domeniul agricultură, informări privitoare la securitatea și la sănătatea din aceasta activitate lucrativă numită in mod curent muncă[4] Se spera ca revizuirea ISCO-08 să devina model de standard de informație laborală în întreaga lume pe parcursul următorilor zece ani (spre exemplu, să se poată aplica pe date provenite de la Runda Mondiala 2010 a Recensămintelor la nivel național ale populației.[5][6]