Circumcizie
From Wikipedia, the free encyclopedia
Circumcizia (în latină circumcido), - a tăia împrejur, peritomie post-ectomie - se referă, în general, la ablația chirurgicală a prepuțului, pliul cutan care acoperă glandul penian, situat la extremitatea penisului. Anumite surse menționează posibile funcții fiziologice ale prepuțului de a proteja uretra și sensibilitatea glandului penian, ferindu-le de iritații provocate de urină, materii fecale sau alți eventuali factori nocivi străini.[1] Circumcizia este considerată de către anumite enciclopedii a fi o formă de mutilare genitală.[2] Circumcizia nu este o intervenție chirurgicală fără riscuri: complicațiile apar la unul din 500 din bebelușii supuși intrevenției, și deși majoritatea acestor complicații sunt minore uneori apar și complicații serioase gen infecții sau răniri ale penisului; de exemplu, în anul 2000 s-a anunțat în SUA că între 1996 și 2000 peste 100 de răniri ale penisului au fost provocate cu ocazia circumciziei bebelușilor, în majoritate din cauza unor instrumente medicale defectuoase sau nepotrivite.[3] Morbiditatea și mortalitatea provocată de procedura circumciziei este o realitate probabil tot atât de veche ca și practica însăși, așa cum sugerează chiar legea religioasă atunci când enunță scutirea de circumcizie a pruncului evreu ai cărui doi frați au decedat anterior din cauza circumciziei.[4] Se fac circumcizii (incizii operatorii circulare, sau qvasi-circulare) și asupra altor organe care necesită o astfel de intervenție.[5][6][7]
Circumcizie | |
Clasificare și resurse externe | |
---|---|
ICD-9 | - CM V50.2 |
ICD-10 | - PCS Z41.2 |
ICD-11 | |
MedlinePlus | 002998 |
eMedicine | 1015820 |
Patient UK | Circumcizie |
MeSH ID | D002944 |
Modifică date / text |
Prin extensie, termenul circumcizie poate să se refere și la înlăturarea pe motive religioase a unei porțiuni din organul sexual femeiesc; într-o astfel de situație se vorbește despre circumcizie masculină și circumcizie feminină. În multe țări occidentale, circumcizia feminină este fie ilegală, fie violent criticată ca fiind o formă de mutilare barbară, deși unii antropologi consideră astfel de decizii legale sau critici morale ar fi bazate pe puțină cunoaștere,[8] și motivate mai mult de rasism[9]: până nu de mult, în chiar țările care azi permit circumcizia masculină în timp ce interzic prin lege circumcizia feminină, precum e cazul cu Statele Unite ale Americii, clitoridectomia(en)[traduceți] nu era deloc o practică rară,[10] obsesia occidentală contra circumciziei feminine în lumea a treia nefiind de fapt decât un mijloc de a deturna atenția opiniei publice de la niște forme de opresie a femeilor tiermondiste mult mai presante și letale, cum e de exemplu lipsă de proprietate asupra terenului agricol, lipsa de apă potabilă și alimente, războaiele, seceta și izolarea internațională, dar din păcate întotdeauna Occidentului îi e mai ușor să se opună riturilor altora, decât propriilor lui fapte rele.[11]
Se recurge la circumcizie din motive rituale,[12][13] de medicină preventivă,[14] de medicină terapeutică (spre exemplu fimoza și parafimoza, care pot ajunge - ca boală acută, care necesită o intervenție - la o incidență de 8% la bărbații care nu fuseseră circumciși,[15] balanitele (balanita (simplă), balanita xerotică obliterantă, balanopostita), infecții cronice ale tractului urinar, etc.[16][17]), psihotice (cazul teroristului japonez Kozo Okamoto care, consecutiv participării la un atac terorist sângeros în incinta aeroportului „Ben Gurion” (Tel-Aviv) și deținut în condiții de izolare în Israel s-a auto-circumcis cu dinții pe motiv că vrea să devină evreu;[18] alte surse susțin că japonezul s-a mutilat mai degrabă c-o unghieră, decât cu dinții.[19]) ș.a.
Academia americană de pediatrie declară că „circumcizia este considerată o procedură foarte sigură (lipsită de riscuri) atât pentru nou-născuți cât și pentru ceilalți copii (în engleză : Circumcision is considered a very safe procedure for both newborns and older children.)[20], însă nu recomandă extinderea procedurii la toată populația masculină a Statelor Unite, întrucât beneficiile nu sunt suficient de mari pentru așa ceva (maladiile a căror incidență e redusă într-o oarecare măsură prin circumcizie au deja o incidență scăzută chiar și la bărbații necircumciși[21], în timp ce educația în materie de igienă și comportament sexual e ea însăși de natură să prevină aceste maladii rare într-o manieră în care circumcizia nu poate.[22]. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că organismele de sănătate americane care consideră azi circumcizia o procedură cu anumite virtuți în prevenția infecțiilor, în trecut au recomandat aceeași intervenție chirurgicală pe criterii azi abandonate, precum prevenția masturbării[23], dar și a unei lungi liste de maladii printre care și diareea, și constipația: circumcizia părea bună la toate.[24] În această privință se poate spune că poziția organismelor de sănătate americane ține și ea de-un excepționalism, cât timp organismele de sănătate din celelalte democrații industriale n-au adoptat o astfel de poziție.[25] Nu trebuie pierdută din vedere nici posibilitatea ca interesul material să explice o bună parte din entuziasmul medicinei americane pentru circumcizie[26] În acest context merită amintit faptul jenant că deși în SUA circumcizia se practică de mai bine de jumătate de secol pe mai mult de jumătate dintre copii de sex masculin, țara rămâne cea mai lovită de flagelul SIDA și în general al maladiilor transmisibile sexual, între toate națiunile dezvoltate[27][28], acest fapt ilustrând în mod grăitor câtă valoare medicală are de fapt circumcizia. Circumcizia rămâne de aceea chiar și în SUA, o procedură foarte controversată.[29]
Organizația Mondială a Sănătății recomandă organelor medicale din țările endemice cu SIDA și cu alte boli transmisibile sexual să practice circumcizia populației masculine pentru a reduce morbiditatea și mortalitatea.[30] Această metodă s-a dovedit eficientă în cercetările efectuate pe o populație heterosexuală din Africa (zona subsahariană), cu o reducere a morbidității de 38%-66% la doi ani după aplicare [31] și la un cost preferențial[32] Medicii consideră că suprafața internă a prepuțului reprezintă o zonă prin care virusul responsabil de SIDA poate intra în organism, în contrast cu pielea glandului si restul penisului, care este mai rezistentă la penetrarea HIV. Unele studii au arătat însă că prevalența infecției cu HIV este aproape identică la bărbații circumciși și necircumciși, în măsura în care cei din urmă au o bună igienă a penisului (măsurată prin prezența sau absența acumulărilor lichide și semilichide între gland si fața internă a prepuțului), în special după relațiile sexuale.[33]
Toate declarațiile organismelor de sănătate în favoarea circumciziei pleacă însă de la ideea că procedura este efectuată în condiții de igienă corespunzătoare, fără de care aceasta se poate transforma dintr-un instrument de medicină preventivă într-un risc de moarte pentru cei cărora li se practică intervenția fără atenția cuvenită prevenției infecțiilor. Comisia de sănătate a statului New York, de exemplu, e pe punctul de a impune obligația pentru cel care efectuează circumcizia apelând la practica evreilor ultra-ortodocși de a suge sângele cu gura după tăierea prepuțului să prevină părinții că o astfel de procedură presupune riscuri de infecție, leziuni ale creierului și chiar de moarte. Medicii new-yorkezi susțin că această procedură în ultimii 10 ani doar, a dus la infectarea a 11 copii cu herpes, 2 dintre aceștia decedând în urma infecției, alți 2 suferind leziuni cerebrale. (the economist, september 15th 2012, p. 57, circumcision - odd bedfellows, http://www.economist.com/node/21562905); Deși mulți rabini hasidici new-yorkezi afirmă că nu vor respecta noul regulament, rabinul Gerald Skolnik, șeful Adunării rabinice (organizație a evreilor conservatori) a salutat inițiativa autorităților medicale new-yorkeze, spunând că aspirarea orală (meziza b'peh) a apărut într-o epocă de slabe cunoștințe medicale și că aceasta nu este o condiție cerută de legea evreiască.
La nivel global aproximativ unei treimi din populația masculină i s-a practicat circumcizia (the economist, september 15th 2012, p. 57, circumcision - odd bedfellows), la circa 60% din populația masculină circumcisă motivarea fiind rituală, față de circa 40% circumciși din motive nereligioase. În SUA, de exemplu, unde circumcizia se face în general pentru motive nereligioase, inițial circumcizia era făcută din convingerea că aceasta împiedică masturbarea, care în epocă era considerată un viciu; ideea are o origine veche, de la filozoful și medicul evreu medieval Maimonide încă, care considera că circumcizia “[…] reduce pornirea spre actul sexual și slăbește organul” (“bring about a decrease in sexual intercourse and a weakening of the organ in question” - the economist, september 15th 2012, p. 57, circumcision - odd bedfellows); după abandonarea acestei idei, în ultimele decenii circumcizia tinde să fie făcută la americani pentru virtuțile de medicină preventivă ale intervenției.
Oponenții circumciziei subliniază riscurile procedurii (se consideră că cele mai multe circumcizii la musulmani sunt practicate de membri ai familiei[34], iar în multe țări africane circumcizia provoacă uneori consecințe tragice[35]; până și la evrei, unde procedura este efectuată de specialiști religioși (mohelim)[36], ea rămâne încă tot o chirurgie efectuată de amatori[37], întrucât puțini sunt mohelim care dețin o diplomă sau pregătire în domeniul medical[38]; criticii doresc de aceea interzicerea circumciziei copiilor de vârstă mică pe motive religioase, pe care ei o consideră un abuz traumatic și anacronic asupra integrității fizice a copiilor.[39]