Bătălia de la Tours
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bătălia de la Tours (10 octombrie 732), adesea numită bătălia de la Poitiers, (în arabă بلاط الشهداء Balâ al-Shuhadâ’) Curtea Martirilor[5] a avut loc lângă orașul Tours, aproape de granița dintre teritoriul Franc și regiunea independentă Aquitania. Combatanții au fost francii și burgunzii [6][7] sub conducerea lui Charles Martel împotriva unei armate invadatoare a califatului Umayyad, în frunte cu Abdul Rahman Al Ghafiqi, governatorul general al provinciei al-Andalus. Francii au fost victorioși, Abdul Rahman Al Ghafiqi a fost ucis, iar Martel și-a extins influența înspre sud. Detalii legate de bătălie, inclusiv locul exact al desfășurării și numărul de combatanți, nu se pot determina din sursele care au supraviețuit.[8]
Bătălia de la Tours | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Expansiunea musulmană,Umayyad invasion of Gaul[*][[Umayyad invasion of Gaul (conquest of Septimania and Aquitaine)|]] | |||||||||
Bătălia de la Poitiers, octombrie 732 (pictură de Charles de Steuben). Charles Martel (călare) conduce armata creștină. | |||||||||
Informații generale | |||||||||
| |||||||||
Beligeranți | |||||||||
Francii Carolingieni | Califatul Omeiad | ||||||||
Conducători | |||||||||
Charles Martel | Abdul Rahman Al Ghafiqi† | ||||||||
Efective | |||||||||
între 20.000 și 30.000 [1] | sursele Musulmane[2] menționează 80.000. Istoricul contemporan Paul Davis este de acord cu această estimare, dar alte surse contemporane estimează circa 20.000 - 30.000 [3][4] | ||||||||
Pierderi | |||||||||
necunoscut; cronicile creștine menționează aproximativ 1500 | necunoscut; posibil 10.000, între care Abdul Rahman Al Ghafiqi[3] | ||||||||
Modifică date / text |
Cronicarii secolului al IX-lea, care au interpretat rezultatul bătăliei ca fiind rezultatul judecății divine în favoarea sa, i-au dat lui Charles porecla Martellus ("Ciocanul"), probabil amintind de Iuda Macabeul ("Ciocanul") din Revolta Macabeilor.[1][9] După cum cronicarii de mai târziu l-au lăudat pe Charles Martel ca fiind "campionul Creștinătății, istoricii secolelor 18 și 19 au început să se refere la această bătălie ca fiind un moment decisiv în lupta împotriva Islamului.[10][11]
Deși istoricii contemporani sunt de păreri diferite referitor la faptul că victoria a fost sau nu responsabilă pentru salvarea Creștinătății și oprirea cuceririi Europei de către Islam, bătălia a pregătit stabilirea fundațiilor Imperiului Carolingian și a dominației france asupra Europei timp de un secol.[12]