Bujie
From Wikipedia, the free encyclopedia
O bujie este o componentă a unui sistem de aprindere al unui motor cu aprindere prin scânteie.[1] Ea produce cu ajutorul curentului electric o scânteie în camera de ardere a unui motor cu aprindere prin scânteie pentru aprinderea amestecului combustibil, după ce acesta este comprimat în motor. Bujia are o carcasă metalică filetată, cu un electrod central izolat electric printr-un izolator de porțelan. Electrodul, care poate conține un rezistor, este conectat printr-un cablu bine izolat la borna de ieșire a unei bobine de inducție sau magnetou. Carcasa metalică a bujiei este înșurubată în capul cilindrului motorului și astfel este legată electric la masă. Electrodul central se extinde prin izolatorul de porțelan în camera de ardere, formând unul sau mai multe trasee de scânteie între capătul interior al electrodului central și, de obicei, una sau mai multe proeminențe sau structuri atașate la capătul interior al carcasei filetate, care desemnează partea, sau electrozii legați la masă.