Bir
impozitul perceput țăranilor și meșteșugarilor de către domnitorii din Țara Românească și din Moldova / From Wikipedia, the free encyclopedia
În Evul Mediu, birul (din limba maghiară bér) darea sau dajdia a fost impozitul perceput țăranilor și meșteșugarilor de către domnitorii din Țara Românească și din Moldova.[1][2][3] Persoana care plătea bir se numea birnic.[4][5] Cei care strângeau birul se numeau zlotași sau zapcii.[2][6]
Economia | ||
Științe economice | ||
Economia generală | ||
Microeconomie • Mezoeconomie | ||
Economia afacerilor | ||
Producție • Marketing | ||
Economiști pe categorii | ||
Economiști români | ||
Portal:Economie | ||
Proiectul economie | ||
Listă de articole economice | ||
Categoria economie | ||
Toate articolele din serie | ||
editează |
Birul a fost sursa cea mai însemnată de venit a Țărilor Române feudale și una dintre cele mai crâncene metode de exploatare a maselor.[1] După dominația Țărilor Române de către Imperiul otoman a fost perceput sub titluri diferite la intervale scurte și a fost mijlocul principal de plată a îndatoririlor impuse Țărilor Române de către Înalta Poartă.[1]
Beneficiarii birurilor au fost domnitorii, marii boieri și, din secolul al XVII-lea, Poarta Otomană.[1] Boierii plăteau și ei dări, dar averea lor era enormă pe lângă veniturile țăranilor și se baza tot pe munca acestora și/sau pe dregătorie.[1] Birul era unicul impozit colectat exclusiv de către agenții domnitorului, celelalte fiind încredințate boierilor și negustorilor avuți.[7]