Ben Nevis
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ben Nevis (în gaelică scoțiană, Beinn Nibheis) este cel mai înalt vârf muntos de pe Insula Marea Britanie și din întreg Regatul Unit, având o altitudine maximă de 1.344 m. Se află în partea de vest a Munților Grampian, în regiunea Lochaber din Scoția, în apropierea orașului Fort William.
Ben Nevis | |
Ben Nevis văzut din satul Banavie. Vârful cel mai înalt este în spate și puțin spre stânga vârfului aparent mai înalt în imagine | |
Altitudine | 1.344 m |
---|---|
Localizare | Scoția, Regatul Unit |
Aparține de | Munții Grampian |
Coordonate | 56°47′49″N 5°0′17″V ({{PAGENAME}}) |
Prima ascensiune | 17 august 1771, James Robertson |
Traducere | „Muntele veninos” sau „Muntele cu capul în nori” |
Localizare pe hartă | |
Modifică date / text |
Este denumit de localnici The Ben (Muntele), ca și alți munți din Scoția. Totuși, când străinii folosesc termenul „The Ben”, ei se referă de obicei la Ben Nevis.[1][2] Muntele atrage aproximativ 100.000 de ascensiuni pe an,[3] dintre care aproximativ trei sferturi[4] sunt efectuate pe drumul Pony Track dinspre Glen Nevis pe partea de sud a muntelui. Pentru alpiniști și montaniarzi principala atracție o reprezintă stâncile de 700 m din partea de nord; unele dintre cele mai înalte stânci de pe Insula Marea Britanie, ele prezintă diverse posibilități de ascensiune, de diverse dificultăți, și reprezintă unul din principalele locuri unde se practică cățărări pe gheață în Regatul Unit.
Pe vârf se află ruinele unui fost observator astronomic care a funcționat permanent între 1883 și 1904. Charles Thomson Rees Wilson a stat o perioadă la acel observator, înainte de a inventa camera cu ceață.