Bătălia Franței
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bătălia Franței a fost invazia Germaniei Naziste în Franța și în Țările de Jos în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Operațiunea a început pe 10 mai 1940, odată cu sfârșitul Războiului ciudat. Bătălia a constat în două operațiuni. În prima fază, denumită Fall Gelb (Planul Galben), formațiunile blindate germane au pătruns prin Ardeni pentru a izola și a încercui unitățile Aliate care au avansat în Belgia. În timpul luptelor, forțele britanice și cele franceze cu care cooperau au fost respinși spre Canalul Mânecii de către forțele germane foarte mobile și mai bine organizate. Ca urmare, guvernul britanic a hotărât să evacueze și mai multe divizii franceze din Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo.
Bătălia Franței | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Frontului de Vest din cel de-al Doilea Război Mondial | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Axa: Germania Italia (din 10 iunie) | Aliații: Franța Regatul Unit Belgia Țările de Jos Canada Polonia Cehoslovacia Luxemburg | ||||||
Conducători | |||||||
Gerd von Rundstedt (Grupul de Armate A) Fedor von Bock (Grupul de Armate B) Wilhelm von Leeb (Grupul de Armate C) Umberto al II-lea | Maurice Gamelin (până pe 17 mai) Alphonse Joseph Georges (până pe 17 mai) Maxime Weygand (din 17 mai) Lord Gort Leopold al III-lea Henri Winkelman Władysław Sikorski | ||||||
Efective | |||||||
Germania: 141 de divizii[1] 7378 de tunuri[1] 2445 de tancuri[1] 5638 de avioane[2][3] 3.350.000 de soldați În Alpi pe 20 iunie ~300.000 de soldați italieni | Aliații: 144 de divizii[1] 13.974 tunuri[1] 3383 de tancuri[1] 2935 de avioane[1] 3.300.000 de soldați În Alpi pe 20 iunie ~150.000 de soldați francezi | ||||||
Pierderi | |||||||
Germania: 157.621 de victime 1236[4]-1345[5] de avioane distruse 323[4]-488 de avioane avariate[5] 795 de tancuri distruse[6] Italia: 6029 de victime Total: 163.650 de victime | 360.000 morți sau răniți 1.900.000 prizonieri 2233 de avioane[7] | ||||||
Modifică date / text |
A doua fază a bătăliei, denumită Fall Rot (Planul Roșu), a început pe 5 iunie. Dacă la început forțele franceze au opus o rezistență puternică, superioritatea aeriană germană și mobilitatea forțelor blindate au copleșit defensiva. Trupele germane au învăluit Linia Maginot și au avansat adânc în teritoriul francez. Italia a declarat război Franței pe 10 iunie. Guvernul francez s-a refugiat la Bordeaux la scurt timp după acest eveniment. Paris, capitala Franței, a fost ocupat pe 14 iunie. Pe 17 iunie, mareșalul Philippe Pétain, noul șef al cabinetului, a anunțat public faptul că Franța va cere semnarea unui armistițiu. Pe 22 iunie, armistițiul a fost semnat, intrând în vigoare pe 25 iunie. Pentru Puterile Axei, campania a reprezentat un succes spectaculos.
După Bătălia Angliei, Franța a fost împărțită într-o zonă de ocupație germană în nord și vest, o mică zonă de ocupație italiană în sud-est și o zonă neocupată (în franceză zone libre) în sud. Regimul de la Vichy administra toate aceste zone în condițiile impuse de armistițiu. În noiembrie 1942, forțele Axei au ocupat și zone libere, Franța metropolitană fiind sub ocupația Axei până la debarcarea Aliaților din 1944. Țările de Jos au rămas sub ocupație germană până în 1944 și 1945.