Avro Canada CF-105 Arrow
From Wikipedia, the free encyclopedia
Avro Canada CF-105 Arrow, cunoscut curent drept Avro Arrow, a fost un interceptor cu aripă delta proiectat și produs de Avro Canada(d). CF-105 a îndeplinit cerința de a realiza o viteză de Mach 2 la altitudini de peste 15 000 m (50 000 picioare) și se intenționa să servească în Aviația Regală Canadiană(d) (RCAF) ca principal interceptor în anii 1960 și după.[5]
Avro Canada CF-105 Arrow | ||
Tip | interceptor | |
---|---|---|
Țară de origine | Canada | |
Constructor | Avro Canada(d) | |
Zbor inaugural | 25 martie 1958 | |
Introdus | ||
Stare | anulat (20 februarie 1959) | |
Beneficiar principal | Aviația Regală Canadiană(d) | |
Bucăți fabricate | 5[1][2] | |
Cost unitar | 3,5–5 milioane CAD[3][4] | |
Modifică date / text |
Arrow a fost vârful unei serii de studii care a început în 1953 și care examinau versiuni îmbunătățite ale Avro Canada CF-100 Canuck(d). După un studiu serios RCAF a optat pentru un proiect cu mult mai ambițios, iar proiectarea detaliată a început în martie 1955. Se intenționa ca avionul să fie produs direct de pe linia de producție, sărind peste faza de construcție manuală a prototipului. Primul Arrow Mk. I, RL-201, a fost prezentat publicului la 4 octombrie 1957, în aceeași zi în care a fost lansat Sputnik 1.
Încercările de zbor cu RL-201 au început la 25 martie 1958, iar aparatul și-a demonstrat imediat excelenta concepție și performanța generală, atingând Mach 1,9 în zborul orizontal. Au fost executat alte trei Mk. 1s: RL-202, RL-203 și RL-204, echipate cu motoare Pratt & Whitney J75(d). În curând a fost disponibil motorul Orenda Iroquois(d), mai ușor și mai puternic, iar primul avion Mk.II, echipat cu aceste motoare, a fost gata de testele de rulare înainte de cele de zbor și de testele de acceptare ale piloților din RCAF la începutul anului 1959.
La 20 februarie 1959 prim-ministrul Canadei, John Diefenbaker, a oprit brusc programul Arrow (și a motorului Iroquois) înainte chiar de efectuarea unei prevăzute evaluări dacă proiectul poate fi menținut.[6] Canada a încercat să vândă avioane Arrow Marii Britaniei și SUA, dar nu s-au obținut angajamente.[7] Două luni mai târziu s-a dispus ca linia de asamblare, sculele, planurile și avioanele (și motoarele) în construcție să fie distruse. În acel moment oprirea programului a fost subiectul a numeroase controverse politice, iar distrugerea avioanelor în curs de fabricare a rămas un subiect de discuții pentru istorici și experții din industrie. Această acțiune a scos Avro de pe piață și i-a împrăștiat personalul cu înaltă calificare din domeniu.[8]