Asediul Lisabonei
From Wikipedia, the free encyclopedia
Asediul Lisabonei, din perioada 1 iulie - 24 octombrie 1147, a reprezentat acțiunea militară care a adus orașul Lisabona sub controlul permanent al portughezilor și a îndepărtat de la putere pe conducătorii mauri. Asediul Lisabonei a fost una din puținele victorii ale creștinilor în cea de a Doua Cruciadă—a fost „singurul succes al operațiunii universale întreprinse de armata pelerinilor”, și anume a Doua Cruciadă, conform istoricului contemporan Helmold[1]—considerată a fi o bătălie crucială în cadrul Reconquistei.
Asediul Lisabonei | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Cruciada a doua,Reconquista | |||||||
Cucerirea Lisabonei, tablou de Alfredo Roque Gameiro (1917) | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Portugalia Cruciați | Imperiul Almoravid | ||||||
Conducători | |||||||
Afonso I al Portugaliei Henry Glanville Arnold al III-lea de Aerschot Christian de Ghistelles Simon din Dover Andrew din Londra Saher din Archelle | Necunoscut | ||||||
Efective | |||||||
20.000
| ~15.000 | ||||||
Modifică date / text |
Căderea Edessei în 1144 a dus la un apel pentru o nouă cruciadă emis de papa Eugen al III-lea în 1145 și 1146. În primăvara lui 1147, Papa a autorizat cruciada în peninsula Iberică. El l-a autorizat și pe Alfonso al VII-lea al Leónului și al Castiliei să-și echivaleze campaniile împotriva maurilor cu restul celei de a Doua Cruciade. În mai 1147, din Dartmouth, Anglia au pornit primele contingente de cruciați către Țara Sfântă. Vremea nefavorabilă a obligat vasele să se oprească pe coasta portugheză, în orașul nordic Porto la 16 iunie 1147. Acolo, ei au fost convinși să se întâlnească cu regele Afonso I al Portugaliei.
Cruciații au acceptat să-l ajute pe rege să atace Lisabona, primind în schimb promisiunea solemnă că vor putea lua bunurile din oraș și bani de răscumpărare de la prizonieri. Asediul a început la 1 iulie. După patru luni, căpeteniile Almoravide au capitulat la 24 octombrie, în principal din cauza foametei din oraș. Majoritatea cruciaților s-au stabilit în orașul proaspăt cucerit, în timp ce alții au plecat mai departe spre Țara Sfântă. Lisabona a devenit ulterior, în 1255, capitala Regatului Portugaliei.