Arianism
From Wikipedia, the free encyclopedia
Arianismul este o învățătură creștină din secolul al IV-lea formulată de Arie din Alexandria, prezbiter[1] în Alexandria, declarată erezie de o parte a participanților la Primul conciliu de la Niceea din anul 325. Arianismul susținea că Isus Cristos are caracter divin (este și el Dumnezeu), dar ar fi o ființă creată de Dumnezeu Tatăl în trecutul etern („a existat o vreme în care Fiul nu a existat”).[2]