Arhitectura Clujului
From Wikipedia, the free encyclopedia
Arhitectura Clujului este compusă din clădiri și monumente din fiecare perioadă istorică, începând cu Evul Mediu până în secolul XXI, din antichitate păstrându-se numai ruine. Clujul deține un amplu ansamblu de monumente istorice, edificate în stiluri diverse, care au adus urbei supranumele de Oraș Comoară. Dintre cele mai vechi se numără fortificațiile medievale, lăcașurile de cult gotice din timpul Regatului Ungariei, sau casele, palatele și bisericile în stil renascentist și baroc, construite în timpul Monarhiei Habsburgice. În secole XIX și XX au fost ridicate edificii în stil eclectic, neoclasic sau Art Nouveau, iar după al Doilea Război Mondial, a devenit dominant stilul realismului socialist și brutalist.
Pe teritoriul Clujului au fost făcute numeroase descoperiri arheologice din epoci diferite, de la cea neolitică (la Gura Baciului) până la cea feudală timpurie (mormintele maghiare din Piața Libertății).[1]