Arhipelagul Senkaku
From Wikipedia, the free encyclopedia
Arhipelagul Senkaku (尖閣諸島, Senkaku-shotō?, variante: Senkaku-guntō[1] și Senkaku-rettō[2]), cunoscut în chineză ca Arhipelagul Diaoyu (chineză: 钓鱼岛及其附属岛屿; pinyin: Diàoyúdǎo jí qí fùshǔ dǎoyǔ; sau pur și simplu 钓鱼岛) în Republica Populară Chineză sau Insulele Tiaoyutai (chineză: 釣魚台列嶼; pinyin: Diàoyútái liè yǔ) în Taiwan,[3] este un grup de insule nelocuite din Marea Chinei de Est controlate de Japonia, dar revendicate și de China și Taiwan.
După ce în 1968 s-a descoperit că s-ar putea găsi țiței sub fundul mării din jurul arhipelagului,[4] suveranitatea Japoniei asupra lor a fost disputată de către China și Taiwan ca urmare a transferului administrativ de la americani la japonezi în 1971. Chinezii spun că au descoperit și stăpânit arhipelagul din secolul al XIV-lea. Japonia a administrat arhipelagul din 1895 până când a capitulat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. SUA le-a administrat ca parte a inselelor Ryukyu din 1945 până în 1972, când insulele au fost retrocedate Japoniei odată cu insulele Okinawa.[5]