Arabesc
motiv ornamental / From Wikipedia, the free encyclopedia
Arabescul (plural arabescuri) este o formă de ornamentație artistică constând în „ornamente de suprafață bazate pe modele liniare ritmice de frunziș întrețesut, cârcei” sau linii simple,[1] adesea combinate cu alte elemente. O altă definiție este „ornament vegetal, folosit în lumea islamică, folosind de obicei frunze, derivate din semi-palmete stilizate, care au fost combinate cu tulpini spiralate”.[2] De obicei, constă într-un singur design care poate să fie „mozaicat” sau repetat fără probleme ori de câte ori e nevoie.[3] În cadrul gamei foarte largi de artă decorativă eurasiatică care include motive care se potrivesc cu această definiție de bază, termenul „arabesc” este folosit în mod consecvent ca termen tehnic de către istoricii în artă ca să descrie doar elemente ale ornamentelor găsite în două faze: arta islamică din aproximativ al IX-lea secol încoace și arta decorativă europeană începând cu Renașterea.
Arabescurile sunt un element fundamental al artei islamice, dar dezvoltă ceea ce era deja o lungă tradiție prin venirea islamului. Folosirea în trecut și cea actuală a termenului în ceea ce privește arta europeană poate să fie descrisă doar ca fiind confuză și inconsistentă. Unele arabescuri occidentale derivă din arta islamică, dar altele se bazează îndeaproape pe ornamentarea romană antică. În Occident, ele se găsesc în esență în artele decorative, dar, din cauza naturii în general non-figurative a artei islamice, decorarea cu arabescuri e de obicei un element foarte proeminent în cele mai semnificative opere și joacă un rol important în decorarea arhitecturii.
Se fac adesea afirmații cu privire la semnificația teologică a arabescului și originea sa într-o viziune specifică islamică asupra lumii; cu toate astea, respectivele afirmații nu sunt susținute de surse istorice scrise, deoarece, la fel ca majoritatea culturilor medievale, lumea islamică nu ne-a lăsat documentația intențiilor lor în folosirea motivelor decorative. La nivel popular, astfel de teorii par de multe ori neinformate cu privire la contextul mai larg al arabescului.[4] În mod asemănător, conexiunile propuse între arabesc și cunoașterea arabă a geometriei rămân un subiect de dezbatere; nu toți istoricii în artă sunt convinși că astfel de cunoștințe au ajuns sau au fost necesare celor care creează arabescuri, chiar dacă în anumite cazuri există dovezi că o astfel de conexiune a existat.[5] Cazul unei legături cu matematica islamică e mult mai puternic pentru dezvoltarea modelelor geometrice cu care arabescurile sunt adesea combinate în artă. Decorarea geometrică folosește adesea modele care sunt alcătuite din linii drepte și unghiuri regulate care seamănă oarecum cu arabescurile curviline; măsura în care și ele sunt descrise ca arabescuri variază între diferiți scriitori.[6]