Andrew Johnson
From Wikipedia, the free encyclopedia
Andrew Johnson (n. 29 decembrie 1808 – d. 31 iulie 1875) a fost cel de-al șaisprezecelea vicepreședinte (1865) și cel de-al șaptesprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii (1865 – 1869), succedând la președinția Statelor Unite după asasinarea celui de-al șaisprezecelea președinte american, Abraham Lincoln.
Andrew Johnson | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 29 decembrie 1808 Raleigh, Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii |
Decedat | (66 de ani)
Greeneville(d), Tennessee, Statele Unite ale Americii |
Înmormântat | Andrew Johnson National Cemetery[*][[Andrew Johnson National Cemetery (national cemetery in Greeneville, Tennessee, United States)|]] |
Cauza decesului | cauze naturale (accident vascular cerebral) |
Părinți | Jacob Johnson[*][[Jacob Johnson (father of U.S. president Andrew Johnson)|]] Mary McDonough[*][[Mary McDonough ((1783-1856))|]][1] |
Căsătorit cu | Eliza McCardle Johnson |
Număr de copii | 5 |
Copii | Martha Johnson Patterson[*][[Martha Johnson Patterson (White House hostess to her father, President Andrew Johnson (1828-1901))|]] Charles Johnson[*][[Charles Johnson ((1830-1863))|]][1] Mary Johnson[*][[Mary Johnson (American woman (1832-1883), daughter of President Andrew Johnson)|]][1] Robert Johnson[*][[Robert Johnson ((1834-1869))|]][1] Andrew "Frank" Johnson, Jr.[*][[Andrew "Frank" Johnson, Jr. (son of U.S. president Andrew Johnson (1852-1879))|]][1] |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii |
Religie | creștinism Creștin |
Ocupație | politician ofițer om de stat croitor |
Locul desfășurării activității | Washington, D.C. |
Limbi vorbite | limba engleză[2] |
al 17-lea Președinte al Statelor Unite | |
În funcție 15 aprilie 1865 – 3 martie 1869 | |
Vicepreședinte | Nici unul |
Precedat de | Abraham Lincoln |
Succedat de | Ulysses S. Grant |
Partid politic | Partidul Democrat (ales ca și candidat al nominalizării făcută de National Union(d)) |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Johnson a fost președinte în timpul Reconstrucției care a urmat Războiului Civil American. Din cauza numeroaselor sale acte de tratare extrem de îngăduitoare a rebelilor înfrânți, precum și a respingerii prin veto a proiectelor de lege privind schimbarea drepturile civile, a fost pus în situația de a avea o lungă dispută amară cu republicanii din Congresul SUA ducând, în final, la judecarea sa în Congres (în engleză, „impeachment”) în 1868, devenind astfel primul președinte judecat de Congres. A fost achitat de acuzațiile aduse cu doar un singur vot în cadrul Senatului.