Andrew Jackson
al șaptelea președinte al Statelor Unite ale Americii / From Wikipedia, the free encyclopedia
Andrew Jackson (n. , Waxhaws(d), America Britanică(d) – d. , Tennessee, SUA) a fost un militar și om de stat american, care a servit drept al șaptelea președinte al Statelor Unite din 1829 până în 1837. Înainte de a fi ales președinte, Jackson a dobândit faimă ca general în Armata Statelor Unite și a servit în ambele camere ale Congresului. Ca președinte, Jackson a căutat să promoveze drepturile „omului de rând”[12] împotriva unei „aristocrații corupte”[13] și să conserve Uniunea.
Andrew Jackson | |
Date personale | |
---|---|
Poreclă | Old Hickory |
Născut | [1][2][3][4] Waxhaws(d), America Britanică(d) |
Decedat | (78 de ani)[1][2][3][4] Tennessee, SUA |
Înmormântat | The Hermitage[*][[The Hermitage (historical plantation and museum in Tennessee)|]] |
Cauza decesului | cauze naturale (insuficiență cardiacă) |
Părinți | Andrew Jackson[*][[Andrew Jackson (father of US president Andrew Jackson)|]] Elizabeth Hutchinson[*][[Elizabeth Hutchinson (mother of U.S. president Andrew Jackson)|]][5] |
Căsătorit cu | Rachel Jackson (august 1791–anii 1790)[6][7][8] Rachel Jackson (–)[6][7][8] |
Număr de copii | 7 |
Copii | Andrew Jackson Jr.[*][[Andrew Jackson Jr. (adopted son of U.S. President Andrew Jackson)|]] Lyncoya Jackson[*][[Lyncoya Jackson (Creek Indian child adopted by Andrew Jackson)|]] |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii[9] |
Religie | prezbiterianism |
Ocupație | judecător avocat politician ofițer om de stat |
Locul desfășurării activității | Washington, D.C. |
Limbi vorbite | limba engleză[10] |
Al 7-lea președinte al Statelor Unite ale Americii | |
În funcție – | |
Precedat de | John Quincy Adams |
Succedat de | Martin Van Buren |
Al 7-lea Președinte ales al Statelor Unite ale Americii | |
În funcție decembrie 1828 – | |
Precedat de | John Quincy Adams |
Succedat de | Martin Van Buren |
Senator al Statelor Unite | |
În funcție – [11] | |
Succedat de | Hugh Lawson White[*][[Hugh Lawson White (politician american)|]] |
Circumscripția | Tennessee Class 2 senate seat[*][[Tennessee Class 2 senate seat (Class 2 United States senate seat for Tennessee)|]] |
Legislatură | 19th United States Congress[*][[19th United States Congress (1825-1827 U.S. Congress)|]] |
În funcție – [11] | |
Precedat de | John Williams (politician)[*] |
Circumscripția | Tennessee Class 2 senate seat[*][[Tennessee Class 2 senate seat (Class 2 United States senate seat for Tennessee)|]] |
Legislatură | 18th United States Congress[*][[18th United States Congress (1823-1825 U.S. Congress)|]] |
grand master în Grand Lodge of Tennessee[*][[Grand Lodge of Tennessee (building in Nashville, United States of America)|]] | |
În funcție – | |
Precedat de | Wilkins F. Tannehill[*][[Wilkins F. Tannehill (politician american)|]] |
Succedat de | Wilkins F. Tannehill[*][[Wilkins F. Tannehill (politician american)|]] |
Senator al Statelor Unite | |
În funcție – [11] | |
Precedat de | William Cocke[*][[William Cocke (politician american)|]] |
Succedat de | Daniel Smith[*][[Daniel Smith (politician american)|]] |
Circumscripția | Tennessee Class 1 senate seat[*][[Tennessee Class 1 senate seat (Class 1 United States senate seat for Tennessee)|]] |
Legislatură | 5th United States Congress[*][[5th United States Congress (1797-1799 legislative term)|]] |
Congressman în Camera Reprezentanților a SUA | |
În funcție – | |
Succedat de | William C. C. Claiborne[*][[William C. C. Claiborne (politician american)|]] |
Circumscripția | districtul congresional 1 din Tennessee[*] |
Premii | Medalia de Aur a Congresului[*] |
Partid politic | D |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Născut în Carolinele(d) coloniale într-o familie scoțiano-irlandeză(d) în deceniul dinaintea Războiului American de Independență, Jackson a devenit un avocat de frontieră și s-a căsătorit cu Rachel Donelson Robards. A servit pentru scurt timp în Camera Reprezentanților Statelor Unite și în Senatul SUA din partea statului Tennessee. După demisie, a servit drept judecător al Curții Supreme a Statului Tennessee(d) din 1798 până în 1804. Jackson a cumpărat o proprietate denumită mai târziu The Hermitage(d) („Schitul”), și a devenit un bogat stăpân de plantație cu sclavi. În 1801, a fost numit colonel al miliției statului Tennessee și a fost ales comandant în anul următor. El a condus trupele în timpul Războiului Creek(d) din 1813–1814, câștigând bătălia de la Horseshoe Bend(d). A urmat tratatul de la Fort Jackson(d) prin care tribul Creek(d) a fost obligat să cedeze vaste teritorii din actualele state Alabama și Georgia. În războiul concomitent cu britanicii, victoria lui Jackson în 1815 în bătălia de la New Orleans l-a transformat în erou național. Jackson a condus apoi forțele americane în Primul Război al Seminolilor(d), care a dus la anexarea Floridei de la Spania. Jackson a servit pentru scurt timp ca primul guvernator teritorial al Floridei înainte de a reveni în Senat. A candidat pentru președinție în 1824(d), câștigând cele mai multe voturi populare și cele mai multe voturi electorale, dar nu o majoritate. Întrucât niciun candidat nu avea majoritatea, Camera Reprezentanților l-a ales pe John Quincy Adams într-un scrutin de rezervă(d). Ca reacție la presupusul „troc corupt(d)” între Adams și Henry Clay și la ambițioasa agendă a președintelui Adams, susținătorii lui Jackson au fondat Partidul Democrat(d).
Jackson a candidat din nou în 1828(d), învingându-l detașat pe Adams. Jackson s-a confruntat cu amenințarea secesiunii Carolinei de Sud din cauza a ceea ce adversarii au numit „Taxa Abominațiunii(d)”. Criza a fost dezamorsată după ce taxa a fost amendată(d), iar Jackson a amenințat(d) că va folosi forța militară în cazul în care Carolina de Sud ar încerca să se separe. În Congres, Henry Clay a fost în fruntea efortului de a reautoriza a doua Bancă a Statelor Unite(d). Jackson, considerând Banca o instituție coruptă, a refuzat să promulge legea de înnoire a cartei acesteia. După o luptă îndelungată(d), Jackson și aliații lui au reușit să desființeze Banca. În 1835, Jackson a devenit singurul președinte care a plătit întreaga datorie națională, îndeplinind un vechi obiectiv. Președinția sa a marcat începutul creșterii „sistemului politic clientelar(d)” în politica americană. În 1830, Jackson a promulgat Legea Îndepărtării Indienilor(d), prin care au fost deportați majoritatea membrilor triburilor amerindiene din Sud în Teritoriul Indian. În politica externă, administrația Jackson a convenit un tratat al „națiunii celei mai favorizate” cu Marea Britanie, a rezolvat cererile de despăgubiri împotriva Franței din timpul Războaielor Napoleoniene, și a recunoscut independența Republicii Texas. În ianuarie 1835, a supraviețuit primei tentative de asasinat împotriva unui președinte în funcție.
După retragere, Jackson a rămas activ în politica Partidului Democrat, susținând președințiile lui Martin Van Buren și James K. Polk. Deși se temea de efectele pe care le va avea asupra dezbaterii pe tema sclaviei, Jackson a susținut anexarea Texasului, realizată puțin înainte de moartea lui. Jackson a fost foarte respectat în Statele Unite drept susținător al democrației și al oamenilor de rând. Multe din acțiunile sale, cum ar fi cele din timpul Războiului Bancar, s-au dovedit a fi divizante, adunând atât susținere ferventă, cât și opoziție puternică din partea multora din țară. Reputația sa a suferit după anii 1970, mai ales din cauza rolului său în deportarea indienilor. Sondajele în rândul istoricilor și specialiștilor l-au clasat(d) pe Jackson favorabil între președinții SUA.