Aderarea Serbiei la Uniunea Europeană
From Wikipedia, the free encyclopedia
Aderarea Serbiei la Uniunea Europeană este procesul prin care Republica Serbia încearcă să obțină primirea în Uniunea Europeană ca stat membru, și este pe ordinea de zi pentru viitoarea extindere a UE(d).
La 7 noiembrie 2007, Serbia a inițiat un Acord de Stabilizare și Asociere(d) (ASA) cu Uniunea Europeană. Acesta a fost un important reper al negocierilor de aderare ale Serbiei și a fost efectuat în urma avizului procurorului-șef pentru crime de război Carla Del Ponte, care a informat UE că această țară se conformează tribunalului, dar a stipulat că Ratko Mladić trebuie să se afle la Haga înainte de orice semnare oficială.[1] Mladić a fost ulterior arestat la 26 mai 2011 și extrădat Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie pentru a fi judecat.[2] La 20 iulie 2011, Goran Hadžić a devenit ultimul fugar arestat.[3] După unele întârzieri pe plan politic, UE a dezghețat acordul comercial cu Serbia[4] și țările din Schengen au renunțat la a impune viză cetățenilor sârbi la 19 decembrie 2009.[5]
Serbia a cerut oficial aderarea la Uniunea Europeană la 22 decembrie 2009,[6] iar Comisia Europeană a recomandat acordarea statutului de candidat oficial(d) la 12 octombrie 2011. După recomandarea Consiliului de la 28 februarie 2012, Serbia a primit statut de candidat(d) la 1 martie. La 28 iunie 2013, Consiliul European a aprobat concluziile și recomandările Consiliului de Miniștri de a începe negocieri de aderare cu Serbia.[7][8] În decembrie 2013, Consiliul Uniunii Europene a aprobat deschiderea negocierilor de aderare a Serbiei în ianuarie 2014,[9] și prima Conferință Interguvernamentală a avut loc la 21 ianuarie în cadrul Consiliului European de la Bruxelles.[10]