Aculturație
preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a altei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare / From Wikipedia, the free encyclopedia
Aculturația este un proces de schimbare socială, psihologică și culturală care rezultă din echilibrarea a două culturi în timp ce se adaptează la cultura predominantă a societății. Aculturația este un proces prin care un individ adoptă, dobândește și se adaptează la un nou mediu cultural ca urmare a plasării într-o nouă cultură sau atunci când o altă cultură este adusă la el.[1] Indivizii dintr-o cultură diferită încearcă să se integreze în noua cultură mai răspândită prin participarea la aspecte ale culturii mai răspândite, cum ar fi tradițiile lor, dar își păstrează în continuare valorile și tradițiile culturale originale. Efectele aculturației pot fi observate la mai multe niveluri, atât la adepții culturii dominante, cât și la cei care sunt asimilați în această cultură.[2]
La nivel de grup, aculturația are adesea ca rezultat schimbări în cultură, practici religioase, asistență medicală și sau alte instituții sociale. Există, de asemenea, ramificații semnificative în ceea ce privește alimentația, îmbrăcămintea și limba celor devin parte a culturii mai cuprinzătoare.
La nivel individual, procesul de aculturație se referă la procesul de socializare prin care persoanele născute în străinătate adoptă valorile, obiceiurile, normele, atitudinile culturale și comportamentele culturii gazdă. Acest proces a fost legat de schimbări în comportamentul zilnic, precum și de numeroase schimbări în bunăstare fizică și psihologică. În timp ce enculturația este folosită pentru a descrie procesul de învățare a primei culturi, aculturația poate fi considerată ca fiind învățarea a celei de-a doua culturi.
În circumstanțe normale, care se întâlnesc în mod obișnuit în societatea actuală, procesul de aculturație are loc în mod normal pe o perioadă mare de timp, de-a lungul a câteva generații. Forța fizică poate fi observată în unele cazuri de aculturație, ceea ce poate face ca aceasta să se producă mai rapid, dar nu este o componentă principală a procesului. Mai frecvent, procesul are loc prin presiune socială sau prin expunerea constantă la cultura gazdă mai răspândită.
Cercetătorii din diferite discipline au elaborat peste 100 de teorii diferite ale aculturației.,[3] dar conceptul de aculturație a fost studiat științific abia din 1918.[3] Fenomenul de aculturație a fost definit, între alții, și de istoricul francez Alphonse Dupront (1905-1990) : „mișcarea unui individ, a unui grup, de la o cultură spre o altă cultură, deci un dialog, o experiență,o confruntare”. Aculturația prezintă modul în care un individ sau un grup social „descoperă un altul, se adaptează sau se transformă până a reuși într-o zi să se confunde”. Pe măsură ce a fost abordat în diferite momente din domeniile psihologiei, antropologiei și sociologiei, au apărut numeroase teorii și definiții pentru a descrie elemente ale procesului de aculturație. În ciuda definițiilor și a dovezilor că aculturația presupune un proces de schimbare în ambele sensuri, cercetarea și teoria s-au concentrat în principal asupra ajustărilor și adaptărilor făcute de minorități precum imigranți, refugiați și populație indigenă ca răspuns la contactul lor cu majoritatea dominantă. Cercetările contemporane s-au concentrat în primul rând asupra diferitelor strategii de aculturație, asupra modului în care variațiile în aculturație afectează indivizii și asupra intervențiilor menite să faciliteze acest proces.
În ciuda definițiilor și a dovezilor că aculturația implică un proces de schimbare în ambele sensuri, cercetarea și teoria s-au concentrat în principal asupra ajustărilor și adaptărilor făcute de minorități precum imigranți, refugiați și populație indigenă ca răspuns la contactul lor cu majoritatea dominantă. Cercetările contemporane s-au concentrat în principal asupra diferitelor strategii de aculturație, asupra modului în care variațiile în aculturație afectează indivizii și asupra intervențiilor menite să faciliteze acest proces.