Abu Bakr
From Wikipedia, the free encyclopedia
Abdallah ibn Osman Abu Bakr (arabă: عبد الله بن أبي قحافة ʿAbd Allāh ibn Abī Quḥāfah),(573 - 634), a fost primul calif arab (632-634).
Membru al clanului Taym din tribul Quraysh, a fost primul bărbat adult convertit la Islam și un apropiat al Profetului. Un negustor și un expert în genealogiile din triburile arabe, Abu Bakr a ajuns să fie cunoscut sub numele de as-Siddiq, cel sincer, sau cel care are încredere, o referire la faptul că el singur a crezut imediat povestea Profetului din noaptea sa de călătorie la Ierusalim. Recunoscut chiar și în Mecca ca fiind cel mai important membru al comunității musulmane după Mahomed, el este creditat cu achiziționarea și eliberarea mai multor sclavi, inclusiv Bilal, renumit pentru inițierea primei chemări la rugăciune musulmană. Abu Bakr a fost ales de Muhammad să-l însoțească în „zborul” său hijra la Medina, în 622. El a devenit socrul lui Muhammad când tânăra sa fiică, A’isha, s-a căsătorit cu Profetul.
Luând titlul „Khalifat rasul Allah”, adică Succesor al Mesagerului lui Allah (Dumnezeu), Abu Bakr a devenit primul calif din Islam, la moartea lui Muhammad în 632. Chiar înainte de moartea sa, Abu Bakr a refuzat să anuleze expediția trimisă în Siria.
În același timp, acesta a fost forțat să poarte războaiele împotriva apostaziei, sau Ridda, împotriva Yemenului, Yamama și triburilor Asad, Ghatafan și Tamim, care au refuzat să plătească zeciuiala sau zakatul, considerat o parte integrantă a acceptării islamului. Din cauza morții multor lideri în timpul acestor bătălii, Abu Bakr, la sfatul lui ‘Umar, i-a ordonat lui Zayd b. să adune o colecție de versuri ale Coranului.[1] A întreprins campanii militare în urma cărora a cucerit Mesopotamia (Irakul de azi) și Palestina. Era unul din însoțitorii lui Mahomed și socrul acestuia, dar era și cel mai bun prieten al profetului. Mormântul său se află în Moscheea Profetului din Medina.