Leonardu Fibonacci
From Wikipedia, the free encyclopedia
Leonardo Fibonacci (v. 1175 à Pisa - v. 1250) hè statu un matematicu talianu. Avia, à l'epica, per nome d'usu "Leonardo Pisano", è si cugnumava qualchì volta ellu stessu "Leonardo Bigollo" (bigollo significhendu "viaghjadore" in talianu).[1] Cù altri matematichi di u so tempu, cuntribuse à a rinascita di e scienze esatte dopu à a decadenza di l'ultima parte di u Medievu. S'ellu hè cunnisciutu per a seguita di Fibonacci, ghjoca soprattuttu un rollu di un'impurtanza cunsiderevule fendu u ligame trà u sapè matematicu di i musulmani, in particulare di i cifri indoarabi, è l'Occidente. Fubbe l'autore di un'opera, Liber abaci (1202), è un grande viaghjadore. Di i so viaghji ind’è u mondu arabu cù u so babbu impurtò in occidente u modu mudernu di impennà i numeri, chì oghje si chjamanu dinù numeri arabi. Fibonacci hè cunnusciutu ancu pè a sequenza di numeri chjamata successione di Fibonacci chì principia cù: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, ... è dunde ogni numeru hè a somma di i dui chì u precedenu.