Storia dû Vèspiru
From Wikipedia, the free encyclopedia
Semu ntâ Pasqua dû 1282. 'N Palermu lu pòpulu avìa statu a li funzioni riliggiosi dâ simana Santa. Cui avìa dèbbiti cû fiscu e cui era cumprumessu cû cuvernu, avìa nisciutu di unni s'avìa ammucciatu e, ammiscatu ammenzu â fudda, avìa trasutu intra li crèsii, pinzannu ca ntâ casa dû Signuri avìssi attruvatu nu sicuru asilu, ca lu tirannu avissi arispittatu. Accuddì non fu: li birri angiùini li jèvanu attruvannu intra a li crèsii e li purtàvanu fora malamenti e appoi, ncatinati, pigghiati a corpa, nzurtati, li purtàvanu carzarati pi èssiri turturati. Mai ntâ so' storia lu pòpulu palirmitanu avìa avutu tanta pacènzia. Carlu avìa livatu a li citatini la pussibbilitati di purtari la spata e, sapennu quantu la so' razza era udiata, suspittava ca, mmeci di spati, chissi avìssiru 'n coddu, ammucciati, li cuteddi; pri chissu l'angiùini, ammiscati mmenzu â fudda, ièvanu nti chistu e chiddu, e macari ntê fìmmini, scaminannu ntê robbi e ntô pettu.