Înălțimea sunetelor
From Wikipedia, the free encyclopedia
Sunetele și zgomotele de orice fel și orice proveniență se deosebesc între ele prin trei caracteristici principale: înălțimea, tăria (intensitatea) și timbrul. Cele trei mărimi nu sunt independente. La nivelul percepției, tăria și înălțimea se influențează reciproc.
Înălțimea sunetelor se referă la frecvența de vibrație a coloanei de aer, coardelor sau membranelor ce produc sunetul. Această caracteristică a sunetelor este relativă, în funcție de înălțimea unui ton de reper, odată cu creșterea frecvenței crescând și înălțimea.
Sunetul emis de o sursă are un caracter complex, deoarece, în afară de sunetul fundamental, sursele sonore emit și diferite armonici superioare (sunete ce au frecvențele egale cu multipli ai frecvenței sunetului fundamental). Analiza structurii unui sunet permite obținerea unui spectru caracteristic fiecărei surse (așa numita amprentă sonoră). Această proprietate permite recunoașterea persoanelor după voce.