Zbor spațial
From Wikipedia, the free encyclopedia
Zbor spațial (sau zbor în spațiu) este zbor balistic în sau prin spațiul exterior. Zborul spațial se poate face cu nave spațiale cu sau fără oameni la bord. Iuri Gagarin din Uniunea Sovietică a fost primul om care a executat un zbor în spațiu. Printre exemplele de zboruri spațiale umane se numără aterizarea navei americane Apollo pe Lună, programul Space Shuttle, programul rus Soyuz precum și Stația Spațială Internațională aflată în curs de desfășurare. Exemple de zboruri spațiale fără echipaj includ sondele spațiale care părăsesc orbita Pământului, precum și sateliții pe orbită în jurul Pământului, cum ar fi sateliții de comunicații. Aceștia funcționează fie prin control telerobotic, fie sunt complet autonome.
Zborul în spațiu este utilizat în explorarea spațială, precum și în activități comerciale, cum ar fi turismul spațial și telecomunicațiile prin satelit. Utilizările suplimentare non-comerciale ale zborului spațial includ observatoare spațiale, sateliți de recunoaștere și alți sateliți de observare a Pământului.
Zborul spațial poate fi realizat cu diferite tipuri de sisteme de lansare, în mod convențional prin lansarea unei rachete purtătoare care asigură o tracțiune inițială pentru a depăși gravitația și propulsează nava spațială departe de suprafața Pământului. Odată ajunsă în spațiu, mișcarea unei nave spațiale – atât atunci când este nepropulsată, cât și când este sub propulsie – este acoperită de zona de studiu numită astrodinamică. Unele nave spațiale rămân în spațiu la nesfârșit, altele se dezintegrează în timpul reintrării în atmosferă, iar altele ajung pe o suprafață planetară sau lunară aterizând sau prăbușindu-se.