Xilogravură
From Wikipedia, the free encyclopedia
Xilogravura sau xilografia (din greacă xylon = lemn) reprezintă arta de a grava lemnul și rezultatul ei, reprezentat de gravura în lemn.[1]
Aceeași denumire desemnează și tehnica de imprimare multiplicată cu matrițe din plăci de lemn moale și dens (păr, merișor), care sunt săpate, scobite sau gravate. Pentru tipărire, cerneala acoperă zonele rămase în relief, de unde este transpusă pe suportul final, de obicei hârtie sau mătase.[1]
După cum a rezultat placa prin tăierea (longitudinală sau transversală) a lemnului, xilogravura este de două categorii:[1]
- în fibră;
- în lemn vertical (ștraif).
Primele stampe au fost xilogravuri. În Europa, primele xilogravuri au fost semnalate documentar în secolul al XII-lea, dar în China imprimarea cu plăci gravate în lemn era practicată încă din Antichitate[2].